Porumbelul Roman (Le Romain )
Pentru ca in toamna acestui an Expozitia Europeana organizata de Entente Europeenne va avea loc la Metz in Franta,am considerat c-ar fi de interes pentru crescatorii din Romania sa cunoasca o parte din rasele de porumbei originare din Franta.Astfel ca in perioada urmatoare va voi prezenta intr-un serial cele mai cunoscute rase franceze,multe dintre ele putin cunoscute sau chiar deloc in Romania.
PORUMBELUL ROMAN
(LE ROMAIN)
Sursa foto:www.pigeons-france.com
Atunci cand in mod obisnuit se admite ca toate rasele domestice de porumbei descind dintr-unul si acelasi stramos salbatic,este vorba de porumbelul de stanca,este aproape de necrezut ca Porumbelul Roman sa aiba vreo legatura cu acest unic ascendent,si totusi aceasta este realitatea.Din timpuri stravechi,odata cu domesticirea porumbeilor,a inceput selectionarea a numeroase rase si varietati,de la cele mai mici la cele mai mari fiind dincolo de orice dubiu ca porumbelul Roman,o pasare atat de mare,atat de puternica si de impresionanta face parte din aceeasi familie cu celelalte rase domestice de porumbei,in marea familie a porumbeilor de forma porumbelul Roman avand toate atributele care sa-i justifice apartenenta.
Referitor la originea sa s-a pus in discutie daca aceasta rasa este intr-adevar o rasa de origine franceza.O prima varianta vorbeste despre posibila origine a acestei rase in vechii porumbei de talie mare crescuti in regiunea Campania(sudul Italiei) si care sunt mentionati inca de pe vremea lui Pliniu cel Batran,asta undeva in sec I , ca fiind foarte scumpi la acea vreme.
O a doua varianta se refera la faptul ca aceasta rasa n-are nimic italienesc in originile ei si ca de fapt isi are radacinile in porumbei de talie mare crescuti in diverse zone din Europa,din care pe la sfarsitul sec 19 si inceputul sec 20 au fost selectionati in forma actuala in regiunea Parisului, fiind astazi o rasa cunoscuta si crescuta in numeroase tari europene dar nu numai.
Sursa foto:www.vdt-forum.de
Dincolo de dimensiunile neobisnuite care-i justifica pe deplin supranumele de “gigantul speciei”,respectiv o greutate de peste 1kg,o anvergura a aripilor de cel putin 1m,o lungime masura de la varful ciocului la varful cozii de peste 55 cm,cu un perimetru toracic de cel putin 40 cm si latimea rectricelor sau remigelor de 4-5 cm,esentiale in definirea unui porumbel Roman raman doua caracteristici morfologice:marimea si capul.
Marimea este ratiunea de a fi a acestui porumbel,baza selectiei fiind obtinerea unei talii cat mai mari iar capul este detaliul care-l individualizeaza fara echivoc.
Caracteristicile rasei sunt urmatoarele:
-capul puternic ,deopotriva de lat atat la frunte cat si la ceafa.Se spune ca un bun porumbel Roman trebuie sa aiba “cap de berbec”.
-ochii perlati avand irisul de un alb pur,potriviti ca marime,proeminenti si vioi,avand genele de un rosu aprins,inclusiv la porumbeii cu penaj alb.
-ciocul este gros,de lungime mijlocie si usor arcuit.Culoarea acestuia este deschisa,mai putin la vineti unde este negru sau cenusiu inchis iar la canepii este portocaliu deschis.La negri se admite ciocul canit.
-gatul este puternic,gros si destul de scurt.
-pieptul este foarte lat si usor saltat.
– spatele este foarte larg,drept avand latimea egala pe aproape toata lungimea sa.
-aripile sunt lungi,purtate pe coada si fara sa se intretaie.
– coada este lunga si lata.
– picioarele sunt foarte puternice,drepte si scurte.Degetele sunt lungi,puternice si bine departate si au culoarea rosie.Culoarea unghiilor poate fi diferita in functie de culoarea penajului.
In ceea ce priveste culoarea penajului se deosebesc doua mari grupe:unicolorii in alb,negru,ciocolatiu(cafeniu),rosu,auriu(canepiu) si galben iar cea de-a doua grupa este formata din dungatii pe vanat si ciocolatiu.Mai rar se intalnesc in variante coloristice ca almonzi,ciocaniti pe rosu sau galben precum si “cuci”.Cerintele in ceea ce priveste coloritul vizeaza urmatoarele:
-culoarea alba trebuie sa fie foarte pura,fara nicio urma de alta culoare si stralucitoare.
-culoarea neagra trebuie sa fie lucioasa si cu reflexe verzui.
-ciocolatiul se intalneste mai rar fiind mai mult o culoare de lucru.
-rosul,canepiul si galbenul trebuie sa fie intens,omogen si stralucitor.La aceste varietati coloritul intampina probleme in zona crupionului si a cozii.
-dungatii pe vanat si pe ciocolatiu care sunt variantele unde rasa a cunoscut cea mai mare afirmare si a reunit cei mai multi crescatori.Aceste doua varietati,care prezinta crupionul alb si dungile pe aripi bine pronuntate,pot fi usor incrucisate intre ele,crescatorii neezitand s-o faca.
Sursa foto:www.vogtl-rassetaubenclub.npage.de
In ceea ce priveste particularitatile de crestere a acestei rase,totul este diferit,determinat de talia deosebita a acestui porumbel.Adapostul,volierele,cuibarele,hranitorile si adapatorile,toate acestea trebuie sa fie adaptate nevoilor specifice determinate de marimea porumbeilor iar crescatorii care intentioneaza sa se ocupe de aceasta rasa trebuie sa cunoasca bine specificul acesteia.Nefiind o rasa cu zbor bun,Romanii au nevoie in schimb de un spatiu generos pentru miscare deoarece pentru orice pasare miscarea este un element esential,astfel ca voliera trebuie sa fie cat mai spatioasa la sol si suficient de inalta.O grija deosebita va trebui acordata cuibarelor care trebuie adaptate la dimensiunile pasarilor.Deasemenea hrana va fi in concordanta cu nevoile de crestere,mult superioare altor rase,bogata in proteine si vitamine,care sa asigure dezvoltarea unui schelet gigant.
Aprecierea acestei rase de porumbei se face luand in considerare urmatoarele aspecte:impresia generala-lungimea si latimea corpului-tinuta corpului-lungimea si latimea penelor-cap si ochi-gene si cioc-culoarea penajului.
Intre greselile grave la apreciere se mentioneaza: corp mic sau ingust-aripi trenate-picioare incaltate-ciocul complet intunecat la negri-ochi si culori impure.
Leave a Reply