Porumbei-Agrement.com

            PORUMBEII GALATENI-NEVOIA DE CLARIFICARE

Dintre toti porumbeii romanesti cu siguranta ca « galatenii » sunt cei mai discutati,disputati dar si cel mai putin clar definiti.Indiferent de autorul care a facut referire la ei sau a incercat sa-i prezinte concluzia unanima a fost aceea ca acestia nu pot fi categorisiti ca fiind o rasa ci mai degraba drept un grup de rase cu un loc de formare oarecum comun.Autori germani(Armbruster sau Schille),americani(Levi sau Spurling)romani(Peterfi,Bonatiu ,Leonte,Sasu) precum si altii(intre care mai multi autori rusi si unul slovac) care au scris despre acesti porumbei s-au referit la marea diversitate de forme in care sunt intalniti. Astfel, autorii germani referindu-se la galateni ii caracterizeaza drept « o familie columbicola » iar cei americani nici ei nu pot da o definitie mai clarificatoare. Levi,in « Enciclopedia raselor de porumbei » (1965)  prezinta varietatea de baltati pe negru drept o rasa distincta sub titulatura de Moriscar Romanesc asupra careia insusi Peterfi admite ca provine din jucatorii rusesti .La randul lui, Spurling(Pigeons of Galati-1999) vorbeste,exagerand cu siguranta, despre existenta unor zeci de forme grupate sub aceasta titulatura ,facand referire la numeroasele varietati diferentiate prin tip,culori,marcaje,culori ale ochilor,marime,structura cozii si-a aripilor precum si printr-o mare diversitate in ceea ce priveste performantele de zbor si joc.Autorii rusi,preluand dupa descrierile lui Peterfi,vorbesc de existenta a cel putin 7 varietati distincte.In ceea ce-i priveste pe autorii romani,nici in cazul lor nu exista o unitate de vedere cu privire la categorisirea acestor porumbei.

                        1.Moriscar Romanesc                                                                                                 2.Roller de Galati(tip Ghita Rosu cu desen pag)

Prima descriere a acestor porumbei o avem de la Peterfi,acesta in incercarea de a-i prezenta pe scurt vorbeste despre existenta unor varietati care pleaca de la cei cu zbor de durata si fara joc ,trecand pe la jucatori si moriscari si pana la cei cazatori,toti  sub titulatura de « porumbeii jucatori galateni ».

Din pacate,Peterfi care ar fi putut ,prin cunostintele sale in domeniu si experienta avuta,sa dea o definire mai riguroasa acestei populatii atat de diversificate de porumbei,s-a limitat in cartile sale doar la scurte aprecieri descriptive cu caracter general.

Adoptand o pozitie mai riguroasa,in cartea in care trateaza rasele de porumbei romanesti,Bonatiu descrie rasa « Jucatorul de Galati » amintind doar de varietatile care prezinta joc,excluzand,in mod firesc,din aceasta « rasa » varietatile de zburatori fara joc.Mai tarziu,acelasi Bonatiu (fara a fi insa singurul),avand in vedere haosul existent in cadrul « galatenilor » vine cu initiativa definirii mai precise,preluand dupa modelele germane si propunand standardizarea distincta a acelor varietati cu zbor de durata si fara joc sub numele de « Zburator cu cioc lung de Braila » si « Zburator de Severin » conform cu realitatile determinate si de niste evolutii consemnate intre timp. Din motive obscure aceste initiative nu s-au si concretizat in intocmirea unor standarde distincte care ar fi clarificat,macar in parte,lucrurile.

In cazul lui Leonte,cartea care s-o fi vrut o monografie a porumbeilor galateni, ceea ce-ar fi insemnat o prezentare detaliata a tuturor varietatilor cunoscute,e mai mult o lucrare despre istoria Galatiului si a unora dintre crescatorii de porumbei originari de-acolo si mai putin sau,in anumite cazuri aproape deloc, despre porumbeii pe care ei i-au crescut.Ori vital din punct de vedere al scopului scrierii respectivei carti era sa avem descrieri detaliate ale tuturor acelor porumbei creati de macar cele mai renumite nume  amintite in ea. Numele multe pomenite nu inseamna din punct de vedere columbofil mare lucru in lipsa informatiei clare si detaliate, a felului in care fiecare din ei si-a transpus in practica viziunea despre porumbei,cum anume si-a creat fiecare din ei propria « rasa »,ingredientele folosite si scopul urmarit in selectie de fiecare.Detaliile astea sunt foarte importante fiindca multi dintre crescatorii aia au avut fiecare o reteta proprie din care au rezultat fireste si porumbei diferiti din prea multe puncte de vedere sa mai poata fi considerati ca formand o singura rasa.

Si Sasu,odata cu redactarea primelor instructiuni privind practicarea sportului columbofil la noi in tara,dandu-si seama ca ii era practic imposibil sa elaboreze un regulament unic,vine cu propunerea impartirii galatenilor in cel putin 3 grupe :galatenii de zbor si joc,galatenii de joc(moriscarii) si galatenii de zbor.Aceasta impartire,avand ca principal scop declarat « contracararea diversificarii rasei » nu facea decat sa recunoasca faptul ca rasa oricum era divizata datorita multiplelor sale forme.Desi la doar cativa ani de la redactarea primei forme de standard al asa zisei « rase galatene » ea se dovedea deja  necorespunzatoare realitatii.

Faptul ca toti autorii straini, pe care nu-i putem banui de vreun interes ascuns in aprecierile pe care le fac asupra galatenilor, au concluzionat ca acestia reprezinta de fapt o colectie de mai multe rase cu caractere individuale distincte, exprima de fapt realitatea in privinta acestor porumbei,o realitate care la noi a fost mult prea multa vreme ignorata,incercandu-se inglobarea intr-o singura rasa a atator de multe varietati de porumbei.Incercare sortita esecului insa intrucat niciodata nu  s-a putut da o varianta unanim acceptata in randul crescatorilor despre ceea ce-ar putea insemna prototipul galateanului.Si,pe cale de consecinta,o disputa interminabila avand ca subiect porumbeii acestia.De zeci de ani s-a generalizat un conflict,nici pana azi rezolvat,intre crescatorii care sustin,fiecare in parte si toti laolalta, ca ar creste aceeasi rasa in conditiile in care fiecare creste alt gen  sau tip de porumbei. Iar concluzia e una singura :porumbeii galateni,asa cum demult au remarcat si altii,n-au fost si nici nu pot fi categorisiti ca formand una si aceeasi rasa.In nota fireasca in care s-a procedat de altii in situatii similare si in cazul galatenilor este necesara si obligatorie separarea lor pe rase distincte,potrivit cu caracteristicile fiecarui grup de porumbei in parte.Si-am sa descriu mai jos cateva considerente pentru care acest lucru trebuie realizat.

1.ORIGINEA.

Vorbind despre marea diversitate existenta in ceea ce este denumit generic « porumbeii galateni » trebuie sa ne gandim in aceeasi masura si la niste origini diverse ale acelor porumbei. Pe deplin niciodata lamurita datorita lipsei unor informatii certe originea porumbeilor galateni are cateva repere care nu pot fi trecute cu vederea in corecta intelegere a acesteia.In primul rand, nu trebuie ignorat contextul istoric-geografic in care acesti porumbei au putut apare,confluenta in timp a doua mari culturi columbicole in zona fiind determinanta. Se vorbeste mult despre influentele pe care atat rasele aduse de turci in zona cat si cele de origine ruseasca le-au avut in timp in modelarea unor tipuri diverse de porumbei in zona Galati-Braila.

Din pacate,si asta strict din punct de vedere al intelegerii cat mai corecte a fenomenului,asa-zisele rase turcesti,sau mai corect ar fi de spus rasele orientale potential aduse de turci,n-au prea lasat niste urme evidente in cadrul porumbeilor galateni si in general al cam tuturor raselor romanesti.Si cand spun asta ma refer la caractere specifice acelor tipuri de rase pe care sa le putem identifica azi in cadrul atat al galatenilor cat si al altor rase romanesti In Bulgaria,de pilda,exista astazi numeroase rase locale care pastreaza in mod pregnant caracterele unor rase orientale si multe dintre ele au si denumiri care le tradeaza originile .Si in alte tari din zona balcanica intalnim situatii similare.La noi nu exista,sau exista mult prea putine exemple ca sa putem trage concluzia ca rasele romanesti,sau galatenii in mod special, se trag in mod direct din rase orientale sau aduse de turci.A spune ca galatenii sunt descendenti directi din rollerii orientali doar pentru ca de ambele parti intalnim zborul de inaltime si jocul mi se pare un argument subtire.Intai de toate fiindca rollerii orientali nu sunt singurii zburatori de inaltime cu joc si mai mult decat atat nu sunt zburatori de inaltime de durata mare si fara joc.In plus de asta conformatia generala a acestora n-are cum sa-i recomande  la postura de ascendenti directi ai galatenilor,asa numitii rolleri romanesti,findca nu se aseamana deloc,ceea ce nu se intampla in cazul rollerilor bulgaresti si nu numai,unde asemanarile merg pana aproape de identificare.De fapt titulatura de « rolleri romanesti » la care fac referire in special autori straini este cu trimitere doar la porumbeii cu penaj simplu sau unicolor si nu la toata populatia de porumbei galateni.

Interesanta,dar si curioasa in acelasi timp, este afirmatia pe care o gasim la Leonte si care vorbeste despre faptul ca termenul de « rolleri orientali » e de fapt un soi de denumire colectiva sub care ar  figura mai multe varietati si nu doar Rollerii de Kurdistan ci si Rollerii turcesti baltati(care de fapt sunt baltatii bulgaresti de azi sau Akmani dupa denumirea turceasca)Rollerii de Odessa,Rollerii bulgaresti(probabil vechea rasa de Pazardjik fiindca astazi la vecinii nostri lucrurile,intr-o situatie similara cu galatenii nostri,s-au lamurit intr-un mod firesc),Rollerii spanioli,si,ciudatenia cea mai mare,Rollerii Penson(in fapt e vorba despre Rollerii de Birmingham iar termenul corect e Pensom si el vine de la William Pensom,parintele variantei moderne a acestei rase).Afirmatia dupa care toate aceste rase ar avea caracteristici morfo-biologice comune este evident nereala fiindca nu vad nici o asemanare intre,de exemplu,rollerii odesseni si cei de Birmingham sau intre cei spanioli si cei bulgaresti.Ca toate rasele astea sunt caracterizate de zborul inalt si joc e adevarat,dar,amanunt deloc de neglijat,niciuna nu este rasa de zbor de durata mare fara joc,asa cum s-a intamplat sa avem mentionati c-au existat in cazul galatenilor.Si nici caracterele morfologice ale mai vechilor varietati de galateni nu ne pot trimite spre infatisarea Rollerilor Orientali ci mai degraba catre turmanii rusesti.Fiindca aceia cu totii erau caracterizati de forme ale capului aproape cubice,cu fruntea inalta si ciocuri groase la baza,dar mai scurte si,deasemenea, scurti pe picioare.Modelul de cap tras,asa cum il gasim in special la  baltatii pe vanat ciocosi,oarecum inclusiv  la modelul Ghita Rosu,nu e nici el specific Orientalilor.Cat despre cel acvilin nici macar nu poate fi vorba, el a aparut mult mai tarziu avand alte surse.

1.Roller Oriental(Kurdistan)

2.  Roller de Odessa

1.Roller de Sarajevo

2. Roller bulgaresc Akmani

1.Roller de Birmingham                                                                                          2. Roller spaniol Escampadissa

Prin urmare e greu de admis ca Rollerul Oriental ar putea fi stramosul direct si determinant al macar uneia dintre multele varietati de porumbei galateni.Mai mult decat a admite ca porumbeii adusi de turci in Tarile Romane,inclusiv acesti rolleri orientali,s-au contopit intr-o mai mare masa de porumbei fara cristalizarea unei rase in sensul adevarat al termenului, nu cred ca putem face. Uitandu-ma la rasele turcesti de azi mi se pare foarte stranie lipsa in cadrul lor a caracterelor Rollerilor de Kurdistan,spre deosebire de rollerii bulgaresti unde asemanarile sunt frapante. Pana si Rollerul de Smyrna este astazi revendicat sub titulatura de Roller de Sarajevo. Sa fi fost turcii atat de naivi sau dezinteresati,daca tot au plimbat rollerii astia pe oriunde au ajuns,sa nu fie in stare sa-si pastreze si pentru ei macar o varietate apropiata de formele ancestrale ?!Rasele turcesti de rolleri de azi(Bursa,Cakal,Mulakat sau Trakia) ar avea ceva caractere morfologice ale rollerilor dar mai putine decat rollerii bulgaresti,de exemplu. Despre Mulakat chiar se afirma ca este rasa cea mai apropiata de varianta salbatica,dar intre aceasta rasa si rollerii de Kurdistan sunt diferente majore. Asa-numitii Dunek sau Donek pe care-i gasim azi destul de raspanditi in Turcia au cu totul alte caracteristici decat cele ale unui roller,si-i gasim in diverse forme pe oriunde in Balcani,numai in Romania nu,si nici in Bulgaria sau mai spre nord,in Ucraina,Moldova,Rusia,etc. Acesti Dunek sunt grupati in 3 varietati(turcesti,grecesti si macedoneni), diferentiate dupa manifestarile in aer fiindca la aspect sunt aproape identici. Sigur ca se pune intrebarea de ce totusi in toate tarile aflate la nord de Dunare sau in Bulgaria nu intalnim deloc aceste varietati de porumbei cum sunt Dunek si Kelebek iar raspunsul la acesta il gasim in observatiile facute de specialistii turci care au concluzionat ca atat Dunek cat si Kelebek refuza sa zboare in zone cu atmosfera umeda ori prea incarcata,iar daca totusi se incearca zburarea lor fortata acestia coboara rapid respirand cu greutate.Explicatia poate fi gasita in anumite trasaturi fiziologice ale acestor tipuri de porumbei care sunt legate in mod direct de conditiile de clima ale zonelor in care ei au fost creati iar raspandirea lor actuala este un argument in acest sens.

1.Roller de Bursa

2. Roller Cakal

3. Roller turcesc Mulakat

4. Rolleri turcesti Trakia

S-a ajuns in situatia de a atribui turcilor un rol important in aparitia unor rase romanesti,dar aproape niciuna dintre rasele astea nu are astazi un corespondent in rase crescute in Turcia. Mai degraba ramane senzatia ca turcii au contribuit la dezvoltarea unor rase locale romanesti nu prin porumbei de rasa turcesti cat mai mult prin alte rase,plimbate de colo-colo,in functie de zonele pe care le-au stapanit in anumite perioade de timp. Ca exemplu,stim ca jucatorii calaraseni ar proveni din porumbei adusi de turci in zona de la sud de Dunare,provenienta fiind,se spune,in porumbei crescuti la Constantinopol. Pai daca ar fi chiar asa,unde sunt acei porumbei astazi,i-au adus turcii pe toti in cetatile de la Dunare ?! Pusi in fata explicarii aceluiasi fapt,unii autori bulgari concluzioneaza ca acei porumbei motati si bimotati sunt intr-adevar adusi de turci,dar ei nu provin de la Istanbul,ci sunt adusi din Basarabia,teritoriu unde-i gasim si astazi destul de raspanditi in mai multe varietati.

In schimb, putem sa luam in calcul acele variante ,mult mai plauzibile din multe puncte de vedere ,care vorbesc de legatura intre porumbeii galateni si diverse rase rusesti.Afirmatiile dupa care fenomenul cresterii porumbeilor a fost unul foarte organizat si dezvoltat in Rusia inca din sec.XVIII,contribuind in mare masura si la aparitia unor rase de zburatori si jucatori in Tarile Romane ii apartin lui Peterfi si, pe masura ce capat mai multa informatie despre porumbeii crescuti in Rusia,inclin sa-i dau deplina dreptate,si nu doar in rasele pe care el le mentioneaza ca potentiale ascendente ale raselor noastre.Iar enumerarea lui Peterfi nu se rezuma la 1-2 rase,el vorbeste de mult mai multe rase de provenienta ruseasca care au stat la baza formarii multora dintre rasele romanesti.Sigur,el aminteste si de influentele unor rase turcesti si bulgaresti insa e suficient sa comparam rasele romanesti cu rasele rusesti,turcesti sau bulgaresti ca sa vedem lesne de unde vine influenta determinanta.

Si Bonatiu,pornind de la concluziile cercetatorului german Gustav Prutz care afirmase inca din 1884 ca « cercetarile asupra originii porumbeilor rotitori ne duc in Asia,mai precis in Persia si India,acolo si azi putem gasi acele rase care in sec.al 16-lea au ajuns in Europa »,pledeaza  si el pentru aceeasi sursa principala a porumbeilor romanesti afirmand ca « Din  Orient,porumbeii de zbor au ajuns in Rusia,iar de acolo in Tarile Romanesti,asa cum au ajuns si in Polonia,Bulgaria si in alte tari.Este insa mai mult ca sigur ca am primit porumbei si pe alte cai,din alte tari vecine ».

A face abstractie deasemenea de contextul istorico-politic din Principatele Romane de dupa Tratatul de la Adrianopol din 1829,in urma caruia acestea au intrat sub protectorat rusesc e o eroare.Inceputurile modernizarii Principatelor au fost marcate de adoptarea Regulamentului Organic,un fel de « constitutie » impusa de rusi incepand cu 1831-1832.Lasand deoparte aspectele de ordin politico-militar trebuie sa remarcam ca din punct de vedere economic Moldova si Valahia au stat in toata aceasta perioada sub o puternica influenta ruseasca.Coincidenta sau nu,aceasta perioada istorica este si perioada in care se presupune ca a inceput si cristalizarea primelor rase de porumbei romanesti,iar asta a fost influentata in mod hotarator de legaturile comerciale foarte stranse cu Rusia.

Din pacate Leonte ignora aspectele astea,din motive doar de el stiute,insa obiectivitatea si adevarul despre porumbeii galateni au de suferit dintr-o astfel de abordare.El pune sub semnul probabilitatii influenta ruseasca din afirmatiile lui Peterfi,vorbind in schimb de-o « mostenire sigura » a rollerilor orientali.Trebuie insa sa fii doar rau intentionat ca sa nu vezi ce-au vazut altii poate nu cu atat de multe posibilitati de documentare, asa cum e cazul cu,poate,cea mai veche,vestita si populara in randul crescatorilor varietate de porumbel galatean,anume moriscarii.Faptul ca,asa cum am mentionat si mai inainte, Levi i-a considerat a fi o rasa separata ,prezentandu-i ca atare in Enciclopedia raselor de porumbei(1965) avand si girul opiniei lui Peterfi in privinta originii lor, iar mai tarziu Spurling(1999) ii aminteste ca fiind cea mai importanta varietate ,alaturi de zburatorii lui Mironescu(aceia obtinuti prin incrucisarea cu zburatori vargati,fiindca se pare ca acesta a mai crescut si o « rasa » proprie de moriscari),dintre multele varietati grupate sub titulatura de porumbei galateni,e semnificativ in comparatie cu faptul ca Leonte,in cartea sa,autointitulata « monografie » a porumbeilor galateni,n-a publicat nici macar o poza cu un exemplar de moriscar.Ori poate nu l-a considerat reprezentativ pentru asa-zisul « porumbel romanesc de zbor si invartitura »,dar asta este un motiv,pe langa altele,care ma fac sa ma indoiesc de obiectivitatea prezentarii  porumbeilor galateni in cartea sa,asa cum sunt ei cunoscuti,in diverse forme.Semnificativ in sensul asta mi se pare pozitia lui Spurling,care cunoscand la momentul scrierii articolului sau de aparitia cartii lui Leonte,afirma transant ca originile moriscarilor galateni sunt fara indoiala legate de jucatorii rusesti,mai exact de turmanii de Kaluga,undeva pe la mijlocul anilor 1800.Avand un desen oarecum regulat la inceputuri,cu aripile albe de fond colorat si capul cu o brezatura specifica,destul de asemanator cu porumbeii numiti astazi,in mod eronat «  pagi » de Iasi sau cu mai vechile varietati ale baltatilor de Ploiesti ,mai tarziu au ajuns sa fie intalniti intr-o mult mai mare variabilitate de desen a penajului,selectati fiind exclusiv pe baza abilitatilor la zbor si,mai ales, joc. Chiar si astazi,dupa atatia ani inca se mai gasesc exemplare cu desenul specific inceputurilor formarii lor ca rasa.Afirmatia pe care o gasim tot la Leonte si potrivit careia « adesea »  galatenii sunt confundati cu Baltatii Romanesti nu face decat sa confirme,desigur involuntar,originile rusesti ale acestei importante parti dintre porumbeii galateni.Ca doar n-o vrea nimeni sa spuna ca si baltatii descind tot din Rollerii Orientali.

1.Turman rusesc cernopeghie

2. Turman rusesc krasnopeghie

3.Orlovski Borodun

4. Zburator rusesc “cistie”

Faptul ca inainte sa li se spuna « galatean », « jucator de Galati », « porumbel romanesc de zbor si invartitura », « roller romanesc », « rotitor dunarean » si cine stie in ce fel li s-o mai fi spus,porumbeilor li s-a spus « Patati de Galati »,asta ar trebui sa fie un  indiciu elocvent in descifrarea originilor lor.Coincidenta sau nu,termenii de « cernopeghie » si « krasnopeghie » sub care mai sunt  cunoscuti turmanii rusesti baltati nu inseamna asa cum fonetica  ne-ar indemna sa credem « pagi pe negru » sau « pagi pe rosu » ci,in traducerea din limba rusa ,inseamna « negru patat » si « rosu patat ».Cred asadar ca e mult mai probabil ca termenul de « patati » sa aiba legatura cu o denumire similara folosita pentru niste porumbei din care sa fi provenit si o parte insemnata din porumbeii galateni decat in vreo legatura cu niste porumbei descendenti din rollerii orientali.Asta desigur pe langa celalalt argument al folosirii acestui termen legat de tipul de colorit al unei parti  importante a porumbeilor galateni.

In terminologia columbofila termenul de « pag » desemneaza un porumbel avand capul ,extremitatea superioara a gatului,remigele primare,abdomenul si coada albe pe fondul colorat al penajului.Asa cum sunt,de exemplu,West of England Tumbler,Calugarii germani,unele varietati de Dunek sau de Rolleri de Birmingham,Rolerii bulgaresti de Beloslatinski si multe altele.Sau cum aratau cei mai frumosi dintre porumbeii lui Ghita Rosu.Sau cum mai sunt si adevaratii « pagi » din galateni,adica aceia cu desenul specificat mai sus si pe care-i putem intalni,asa cum ne sunt ei descrisi chiar de Peterfi,in variante de culoare neagra,sau dungati pe vanat,rosu sau galben.

Nici Baltatilor Romanesti si nici diverselor altor rase cu desen asemanator,fie ca sunt ele germane,maghiare,poloneze,cehesti,etc nu li se spune « pagi ».

Din punct de vedere al modalitatii genetice prin care apare si se fixeaza desenul « pag » exista studii care au demonstrat ca acesta este relativ usor de obtinut imperechind un exemplar baltat(cu desen scris) cu unul capacit,cel mai tarziu la a doua generatie de descendenti apare si varianta de desen « pag »,fie prin imperecherea intre ei a descendentilor primei generatii fie prin retroincrucisare.Prin comparatie n-as putea spune in ce fel si in cat timp s-ar obtine acelasi rezultat imperechind porumbei cu penaj simplu intre ei sau cu pestriti,asa cum sunt rollerii orientali.In acelasi timp se trece usor cu vederea peste faptul ca in genealogia multor rase romanesti(ciungi,orbeteni,visinii) au existat destule exemplare cu incaltatura care au fost eliminate in timp prin selectie.Si in cazul « galatenilor » se stie c-au existat astfel de situatii,cum e cazul cu « rasa » lui Ghita Rosu sau cu unele varietati de moriscari negrii.Ori incaltatura n-are cum proveni defel de la rollerii orientali ci explicatia ei ,atat la galateni cat si la celelalte rase romanesti,trebuie cautata tot in zburatorii rusesti,unde gasim multe si diverse varietati incaltate.Nu e deloc greu sa ne imaginam ce s-ar fi putut obtine la Galati acum vreo 150 de ani din imperecherea unor baltati rusesti cu zburatorii « cistie » care au desen capacit si sunt usor incaltati,au ochii galbeni si zboara ore multe.Pai e simplu,rezultanta ar fi fost atat porumbei cu desen scris cat si foarte multe forme de desen intermediare,carora li se putea spune foarte usor « patati-baltati » dar si forme mai atent selectionate in privinta uniformitatii desenului,asa cum este cazul cu o parte din porumbeii lui Ghita Rosu.

In privinta denumirii de « moriscari » data unei anumite varietati, e mai putin important daca aceasta provine de la un crescator din Galati avand acest nume,asa cum sustine Spurling,sau ca vine de la modalitatea jocului,asa cum afirma Peterfi,faima le-a venit de la faptul ca sunt o rasa unica in lume prin maniera in care joaca.Istoria formarii moriscarilor la Galati n-are absolut nici o legatura nici cu Ghita Rosu,nici cu Savescu sau cu vreo alta varietate baltata pe vanat fara joc care sa se fi format acolo.Legatura directa cu Rollerii Orientali este exclusa,ea putand fi presupusa a exista doar daca acceptam faptul ca jucatorii rusesti adusi la Galati au fost incrucisati cu porumbei locali,probabil descendenti la randul lor si din rolleri orientali.Nu exista nici o dovada concreta ca vreo rasa romaneasca(exceptandu-le pe cele de Timisoara sau Lugoj,dar acolo e alta discutie) ar descinde direct din rollerii orientali sau ca acesti rolleri orientali au fost crescuti in teritoriile romanesti in rasa pura.

Prin contrast si dincolo de obsesia pentru varianta turceasca,Leonte  isi incepe si construieste cartea si inclusiv incercarile de explicare a formarii asa zisei « rase » galatene prin similitudine cu crearea voiajorului modern prin contopirea variantelor de Liege si Anvers,in cazul nostru din amestecul liniilor Ghita Rosu si Savescu.Prima fractura de logica este aceea ca « patatii » galateni au existat cu mult inainte de nasterea celor doi amintiti mai sus.Nu mai spun ca dl. Leonte cam incurca niste ani atunci cand ne spune ca s-au format cele doua « linii » fixandu-le aparitia chiar inainte de nasterea celor doi crescatori.A doua lipsa de logica este aceea ca,fara a sti mare lucru in ceea ce priveste originile lor,atat porumbeii lui Savescu cat si cei ai lui Ghita Rosu,au existat doar  in varianta de baltat pe vanat.Ori toata lumea stie ca galatenii au fost cunoscuti si printr-o mai  mare varietate coloristica decat oferta ce putea veni din partea celor doi.

1.Moriscar Romanesc baltat pe negru

2. Moriscar Romanesc baltat pe negru

3.Moriscar Romanesc baltat pe vanat

4. Moriscar romanesc baltat pe vanat motat

Gasim in cartea lui Leonte urmatoarea afirmatie : « Elementele ce compuneau cele doua celebre linii Savescu si Ghita Rosu aveau comune calitati si caracterisitici proprii rasei,caractere morfologice ce au corespuns magistral,mai tarziu,cand incrucisarea celor doua linii a dat exemplare de mare valoare biologica,transmitand descendentilor aceste calitati si caracteristici exprimate prin zbor si invartitura,printr-o mare varietate de baltatura si culoare,ca o mostenire sigura a Rollerului Oriental sau de Smirna ».Probabil ca dl. Leonte ne considera naivi daca si-a inchipuit ca putem crede ca acea « mare varietate de baltatura si culoare » are vreo legatura cu cei doi crescatori galateni ca doar nu apareau toate culorile amestecand baltatii vineti ai lui Ghita Rosu cu cei ai lui Savescu.Intai ca « mostenirea »  unei baltaturii variate n-are nici o legatura cu ceea ce reprezinta Rollerii Orientali fiind arhicunoscut ca in toata populatia de  « Orientali » raspanditi prin toata lumea nu gasim chiar deloc si exemplare baltate.Apoi or fi iesit si simplii rosii si galbeni ori moriscarii negrii tot din vinetii celor doi ?! Cu toate astea Leonte stie el « sigur » ca astea vin de la Rollerii Orientali,via Savescu si Ghita Rosu.Se pare ca i-a fost peste poate sa recunoasca faptul ca la Galati a existat o « rasa » cu mult timp inainte sa apara porumbeii lui Ghita Rosu si-ai lui Savescu,dar cum existenta ei nu putea justifica faptul de-a  considera ca istoria galatenilor trebuie sa fi inceput cu niste baltati pe vanat si sa continue la fel,a sarit cu de la sine putere peste niste etape si peste niste porumbei care existau cu mult inainte.Altfel cum s-ar mai fi justificat referirea din « indreptar » doar la niste baltati pe vanat si cum ar fi devenit culoarea vanata drept culoare « de baza » la porumbeii galateni?!Dar cum nimic nu e intamplator o sa ajungem si la capitolul in care culoarea vanata va deveni,fara vreo explicatie anume,culoarea « de baza » la porumbeii astia.Adica o explicatie exista stiut fiind faptul ca cei mai buni zburatori au fost dintre cei vineti,pe cand la joc cei mai grozavi au fost cei pe negru,aceste doua varietati formand oricum doua rase distincte,dar cum aprecierile au fost subiective s-a tras concluzia ca « pana vanata-pana de baza a galatenilor » .In timp s-a si demonstrat din plin ca putem avea moriscari in orice fel de culoare dar zburatori fara joc au ramas tot ciocosii pe vanat si niciodata n-am avut astfel de porumbei in vreo alta varietate coloristica.Exceptia numita capacitii ciocosi a ramas oricum doar un soi de legenda decat o realitate concreta.

Ramanand la originile galatenilor mai avem unele referiri ale provenientei capacitilor,atat a ciocosilor cat si a « boxanilor »,legate de aducerea la Galati,de catre unii comercianti pe Dunare,a unor asemenea porumbei din Germania si Austria,insa amandoua varietatile nu se deosebeau doar prin aspectele morfologice ci si prin aptitudinile de zbor,ciocosii nefiind porumbei jucatori.

1.Capacit “ciocos”

2. Capacit scurt sau “carn”

O alta certitudine este aceea a aportului rollerilor odesseni la configurarea unui anumit tipar in cadrul varietatilor de ciocosi,fapt certificat nu doar de asemanarile morfologice ci si in felul zborului,stiut fiind faptul ca Rollerii de Odessa sunt singura varietate de roller dintre cei amintiti mai inainte care au un zbor lent.Sa fie aspectul asta doar o simpla coincidenta cu afirmatiile celor care cresc astazi zburatori fara joc si dupa care zborul porumbeilor galateni e unul lent ?! Legat de rollerii odesseni,din pacate la noi se stiu relativ putine lucruri fata de multitudinea de forme in care sunt ei cunoscuti in Ucraina,fiind si acolo vorba de mai multe rase cu denumiri diferite.

1.”Jucator” de Galati ….

2. “Jucator” de Galati…..

Ciocosii de Braila,o populatie de porumbei pe care Bonatiu ni-i prezinta in 1996 ca fiind o rasa distincta,sunt in mod indiscutabil legati de rollerii odesseni,plecand de la existenta mai veche a unor zburatori baltati pe vanat ciocosi fara joc din populatia de porumbei galateni.Despre aceasta rasa braileana toata lumea vorbeste dar nimeni nu si-o asuma c-ar creste-o.Din nefericire,mai ales dupa razboi,in primul rand la Braila,iar mai tarziu si in alte zone cum ar fi Constanta,Galatiul sau Bucurestiul,a inceput nebunia corcirii zburatorilor galateni cu tot felul de voiajori listi si mai putin listi,cu pescarusi turcesti(misirlii) si cine mai stie ce alte astfel de « inventii »,toate acestea avand ca scop obtinerea unor porumbei cu un anumit aspect,dar in cazul carora,nu doar caracterele morfologice au fost in mod ireversibil transformate dar si cele fiziologice au suferit schimbari majore.Faptul ca nu mai joaca(nici n-ar mai avea cum dupa cum au fost transformati) dar si ca zboara in toate felurile posibile sau,cea mai mare parte a lor,nu  mai zboara deloc, n-are de ce ne surprinde.Iar procesul asta de transformare in tot ceea ce s-a « cerut » sau s-a inchipuit ca se « cere » n-a luat sfarsit nici astazi,cand se inoveaza in continuare in cele mai nastrusnice feluri.Dramatic este ca tuturor acestor feluri  de porumbei li se mai spune cu pretiozitate si incrancenare tot « galateni ».

Pentru toti doritorii de aflare si intelegere a cat mai multe despre originile galatenilor eu le recomand sa citeasca  mai in detaliu despre porumbeii rusesti « cistie »,despre jucatorii rusesti unicolori,despre jucatorul cenusiu de Moscova si despre varietatile lui de desen si culoare precum si despre jucatorii dublu-motati basarabeni pe care Peterfi ni-i prezinta drept jucatori rusesti cu doua moturi,dar raspanditi mai ales in RSS Moldoveneasca(de inteles cumva aspectul asta avand in vedere ca pe vremurile alea cuvantul « Basarabia » era cumva scos din dictionarul romanesc).Si nu in ultimul rand despre « barbosii » lui Orlov sau « Orel boroduny »,o rasa de foarte buni jucatori si zburatori,foarte raspandita in Rusia pana pe la inceputul sec.XX.Excrescentele de la barbia unor exemplare de porumbei galateni nu vin nicidecum de la Rollerii Orientali ci foarte probabil de la acesti « barbosi » ai lui Orlov sau de la « corbii » de Smolensk.Aceleasi caractere le gasim si la unicolorii braileni sau la jucatorii constanteni,avand,cu mare probabilitate,aceeasi sursa.Nu e niciun secret ca mai demult au existat diverse varietati de « galateni » cu incaltatura iar caracteristica asta n-o gasim la rollerii orientali ci tot la zburatorii rusesti.

Ca si concluzie, se poate spune ca numai niste origini diferite,unele cunoscute,altele doar presupuse,puteau avea ca rezultat multitudinea de forme in care au fost si sunt intalniti si astazi ceea ce denumim generic « porumbeii galateni ».

2.INDREPTARUL

S-a discutat mult despre care ar trebui sa fie caracteristicile etalon ale galateanului acumuland experienta crescatorilor vechi intr-un fel de sinteza care sa stea la baza intocmirii primului standard pentru acesti porumbei.Pana aici nimic anormal in acest demers.Marile probleme sunt legate insa de modul in care s-a nascut acest indreptar,momentul in care el a aparut si la ce-a servit el ulterior.

Nevoia acelui indreptar a fost generata de conflictul permanent intre crescatori in legatura cu porumbeii galateni,despre cum trebuie acestia sa arate,despre ce performante sunt caracteristice ,etc.Este binecunoscut ca  motivele de disputa,inca din anii’50 cand porumbeii galateni reusisera sa devina o prezenta obisnuita in Bucuresti,erau legate poate mai putin de performantele lor la zbor cat mai ales de aspectele morfologice si de aspect.Modificarile de osatura ca si cele referitoare la culoare,de fapt la repartitia acesteia, au fost inceputul ruperii de vechile traditii care nu puneau mare pret pe conformatie iar baltatura era stiuta dintotdeauna a fi la porumbeii baltati drept una asimetrica.Cam contra firii dar cam asta se cerea de catre unii :burta alba,capace si coada colorate.Interesant aspect e de semnalat in cartea lui Leonte ca respectivele cerinte se refereau la,citez, « burta alba,pe capace,coada vanata »,adica nu orice fel de culoare,lucrurile se refera strict la culoarea vanata,ca si cum galatenii ar fi fost doar vineti la culoare.Ca sa ne limitam strict la informatiile din Leonte,mai aflam ca incercand sa se dea o solutie la noile cerinte,in anul 1961 s-a tinut in casa crescatorului Nicolae Machedon o sedinta de intocmire a acestui faimos indreptar la care au mai participat Vasile Margineanu,Iulian Enachescu,Vasile Neagu,Grigore Caim si Ovidiu Leonte.Deci doar 6 persoane si nu mai multe, cum apar pe varianta presupus originala a acestui indreptar,asa cum ne-a fost adusa la cunostinta dupa mai multe peripetii.Este la fel de binecunoscut ca promotorul ideii repartizarii uniforme a culorii in cerintele mai sus pomenite era Enachescu unul dintre cei 6 care au participat la acea sedinta de intocmire a indreptarului.La fel de bine cunoscute sunt afinitatile participantilor,cu exceptia lui Margineanu,in privinta echilibrului intre performantele de zbor si cele de joc la galateni..Ori in conditiile astea nu mai e deloc intamplator ca acel indreptar a iesit formulat in varianta in care el apare si in cartea lui Leonte,adica avand criterii prioritare solicitate in principal de « majoritari » si,iarasi straniu, dar deloc intamplator,facand referire exclusiva doar la culoarea vanata.Iar pe baza acestui « indreptar » a fost conceput de catre Ovidiu Leonte,in 1975,un standard,zice-se,discutat si aprobat la Galati,valabil pentru toti porumbeii galateni.De fapt,inainte de asta,in 1973,a mai fost elaborat un proiect de standard avand niste prevederi in parte asemanatoare cu cele aparute in standardul din 1975.Spun ca doar in parte intrucat exista niste diferente intre acel proiect si forma publicata a standardului.Asupra prevederilor proiectului de standard voi reveni ceva mai incolo.

In legatura cu indreptarul si standardul facut multi ani mai tarziu dupa el,se nasc mai multe intrebari :

-cum se face ca acest indreptar a fost discutat si intocmit de 6 persoane iar pe el apar vreo 20 de persoane semnatare,iar unii dintre redactanti(Enachescu,Machedon si Neagu) nu mai apar si la semnatari ?

-de ce in cartea despre porumbeii galateni publicata abia in 1993 Ovidiu Leonte nu publica si varianta revizuita a acelui indreptar,rezultata in urma consultarii mai multor crescatori decat cei doar 6 care au facut redactarea initiala avand in vedere ca,asa cum se vede din proiectul de standard din 1973,unele prevederi fusesera invalidate de majoritatea crescatorilor ?

-care-i misterul pentru care la redactarea acestui indreptar,dar si mai tarziu al primului standard al galatenilor,nu-l gasim si pe Savescu, caruia totusi i se atribuie pana la urma o parte importanta in legatura cu paternitatea rasei ?

-din moment ce acest indreptar face referire exclusiva la porumbei baltati pe vanat,ciocosi si semiciocosi,ar fi fost el aplicabil tuturor celorlalte varietati ?!

-daca standardul rasei galatene,asa cum a fost ea inteleasa de catre unii prin intocmirea acelui indreptar,este conceput pe baza caracteristicilor doar ale unei anumite parti din populatia de porumbei galateni putea fi el aplicabil tuturor varietatilor tratandu-i ca pe o rasa cu caractere unitare ?!

In esenta,indreptarul n-a reprezentat decat o incercare frauduloasa de eliminare a unor varietati care nu erau pe placul majoritatii celor ce l-au intocmit,un fel de a trage spuza pe propria turta.Din fericire ce s-a dorit a se impune prin acel « indreptar » n-a fost admisibil  si in acceptiunea majoritatii crescatorilor,asa cum rezulta din proiectul de standard din 1973,indeosebi aspectele ce se refereau la simetria desenului penajului nefiind considerate specifice acestor porumbei.Numai ca,din pacate,varianta finala a standardului a modificat pe ici pe colo,dar in aspecte esentiale,unele mentiuni din proiect,responsabilitatea asupra acestor modificari neputand-o pune decat pe seama celui care sustine c-a redactat varianta finala a standardului,adica a lui Leonte.Felul in care au fost reformulate in cuprinsul standardului anumite prevederi din proiect au denaturat in mod semnificativ sensul unor caracteristici pe care trebuie sa le indeplineasca porumbeii apartinand  rasei.

E curios cum cele doua caracteristici,zborul si jocul,s-au transformat,in standard, intr-una singura,din moment ce formularea e fara echivoc,vorbindu-se(la singular!) de « calitatea si caracteristica de baza :zborul(…) ?! Ori de ce cerinta din indreptar referitoare la jocul in siraguri stranse de la minim 4 m in sus,redusa in proiect la doar 2m, devine in standard doar « invartitura stransa,in siraguri,mai mici sau mai mari(…) » ?!Formularea asta,cu « mai mici sau mai mari » nu cumva insemna ca jocul putea fi cam oricat de scurt posibil ?!

Din punctul meu de vedere Leonte nu numai ca n-a realizat o prezentare obiectiva a trecutului porumbeilor galateni dar a incercat si mistificarea prezentului,sacrificand o realitate de dragul propriilor optiuni.Referindu-se la joc el recunostea in cartea sa(pag.110) : « Multi,chiar foarte multi crescatori ai acestei rase cred ca jocul porumbelului galatean trebuie practicat de exemplarele zburate,des si foarte des repetat ».Numai ca imediat adauga : « In general,crescatorii cu multa experienta creeaza la exemplarele zburate prin hrana,odihna si antrenament,acel stereotip dinamic,acea invatare a jocului dupa un anumit numar de ore efectuate in zbor,la coborarea exemplarului la columbar. ».Alfel spus,nu conteaza ce cred altii,chit ca sunt foarte multi, ei cu totii sunt niste «  neexperimentati » si prin urmare le spun eu cum trebuie sa joace porumbeii.Si chiar si asa,ce facem totusi cu aia de aveau alta parere fiindca si ei erau foarte numerosi ? Faptul de a nu avea aceeasi viziune ii transforma din oficiu in crescatori de altceva ? Ori nu cumva taberele astea se ocupau de cu totul altfel de « galateni » si-ar fi fost corect sa se fi spus in mod raspicat asta in loc sa avem de-a face cu o denaturare a realitatii ?

Pentru ca daca Leonte vine si spune ca moriscarii din galateni,fiindca aia sunt cei care trebuie si chiar joaca des sau foarte des ,ar trebui sa joace doar la coborarea dupa zbor,cu siguranta habar n-avea despre ce vorbeste,sau ,daca stia ,nu prea l-a interesat sa spuna adevarul.Exact ca in primavara lui ’90 cand a infiintat,in replica ,Federatia « Dacia » la Bucuresti,de teama ca nu cumva cei constituiti in Federatia de la Timisoara,condusa de Bonatiu sa nu fie incapabili sa interpreteze jocul in mod corect,facand-o «  in fel si chip,confuz,departe de felul si natura lui »,de fapt oricum altcumva decat vroia sa impuna Leonte.Sau ca si cum toti porumbeii ar fi trebuit sa zboare si sa joace dupa un tipic anume.Si asta e doar un exemplu din « razboiul » Leonte-Bonatiu pe tema despre cum ar trebui prezentati porumbeii galateni.

A nu se intelege din afirmatiile de mai sus ca Leonte ori oricine altcineva e de condamnat pentru faptul ca prefera porumbeii de zbor in dauna alora de joaca,e dreptul fiecaruia sa opteze dupa preferinte.Numai ca optiunile personale sunt una iar adevarul obiectiv de prezentat e altceva.

Nu stiu daca Vasile Margineanu a fost ori nu cel mai mare crescator de porumbei galateni din cati or fi fost vreodata,insa daca ma iau dupa Leonte reiese ca acesta « a eclipsat intreaga pleiada de crescatori ai acestei rase de porumbei romanesti,prin cunostintele si profunzimea ideilor de lucru in cadrul rasei,a finetii osaturii,a culorii penajului(…) ».Si totusi nu e ciudat ca dintr-o carte intreaga nu aflam macar pe cateva randuri in ce s-a concretizat toata aceasta pricepere de neegalat a acestui om ?! Asta ca sa stie oricine va citi cartea in ce-a constat aceasta « profunzime » in cresterea acestor porumbei ca doar nu s-o fi rezumat priceperea acestuia doar la felul de-a tine in mana un porumbel,asa cum reiese dintr-un fragment din carte.Din pacate,cu toate frazele alea frumoase,cititorul nu se alege cu nimic.Iar ca un fel de ironie a sortii,tipul de porumbei crescuti de Margineanu ii vedem astazi prezentati ca pe un soi de relicve ale unor vremuri demult trecute si nu ca pe niste modele de urmat.

1.Moriscar Romanesc

2. “Galatean”..

Cata vreme acel « indreptar » face referiri exclusive doar la baltatii pe vanat e anormal sa-l consideram ca fiind un model pentru oricare alta varietate.In definitiv « galatenii » s-au deosebit dintotdeauna si se deosebesc si astazi nu numai prin culori si desene diferite,dar si prin abilitati in aer diferite.Nici macar pentru baltatii pe vanat « indreptarul » nu mai poate fi considerat o referinta cat timp avem astazi selectate varietati cu zbor de durata dar fara joc.A considera ca tot ce inseamna pene simple in cadrul porumbeilor galateni,dimpreuna cu moriscarii,aceste doua mari familii avand cu adevarat ceva elemente caracteristice comune,s-ar fi  putut introduce in aceleasi criterii de apreciere cu ciocosii baltati pe vanat e chiar absurd.Ba s-ar putea spune ca tocmai din acest motiv n-au fost luati in calcul la redactarea acelui « indreptar ».Dar in felul asta nici n-au ce cauta intr-un singur asa zis standard unitar al unei rase numite « jucator de Galati ».

In consecinta se poate trage concluzia ca « indreptarul » n-a fost niciodata un reper pentru selectia porumbeilor galateni,in marea lor masa si diversitate,date fiind referirile limitative pe care le contine,cerintele lui putand fi impuse doar unei parti din toata populatia de galateni cunoscute  acum 50 de ani iar astazi,cand discrepantele s-au accentuat ,cu atat mai putin.Parte din cerintele nespecifice ale indreptarului s-au incercat a fi corectate prin proiectul de standard din 1973,din nefericire standardul final n-a mai respectat in forma si spirit ceea ce s-a hotarat la adoptarea respectivului proiect de standard.

3.STANDARDUL ACTUAL

Pe ceea ce-ar fi trebuit sa fie standardul unei rase a fost dintotdeauna o lupta crancena intre adeptii uneia sau alteia dintre varietati.Si cand spun asta nu ma refer nicidecum la existenta a doar doua tabere,cei cu zburatorii sau cei cu jucatorii,e vorba de mult mai multe « tabere » fiecare cu propria viziune motivata de felul porumbeilor crescuti.In mod normal,chiar cu oameni de cea mai buna credinta,nu s-ar putea face un standard care sa-i multumeasca pe toti.Iar in punctul asta nu e neaparat vina crescatorilor ca nu se pun de acord ,cat mai degraba toate neintelegerile pornesc de la marea diversitate de porumbei,cu caracteristici atat de diferite,incat e imposibil sa-i poti strange pe toti intr-un standard intocmit in mod riguros si realist.Exista astazi un standard oficial,propus de asociatia locala din orasul de origine,omologat la EE,dar el este inadecvat realitatii,adica altfel zis acest standard e oarecum corect intocmit dar el nu poate cuprinde decat o mica parte din populatia de porumbei galateni,adica doar pe aceia crescuti pe principiul aspectului.In forma lui actuala el este nepotrivit atat pentru varietatile de zburatori fara joc cat si jucatorilor(indeosebi pentru moriscari) fiind partial valabil pentru acei porumbei carora li se zice « de zbor si invartitura ».Tipurile diferite de conformatii ale capului ne indica in mod evident ca avem de-a face cu « rase » diferite.Iar compromisul de-a cauta o singura forma a capului,asa cum s-a incercat prin acest standard, e paguboasa fiindca scoate in afara standardului varietati pentru care conformatia capului era doar una dintre mai multele diferente existente intre diversele forme in care sunt cunoscuti acesti porumbei.Faptul ca in standard este mentionata obligativitatea jocului,practic aspectul asta n-are nici o valoare din moment ce nu e  luata in serios de nimeni,chiar daca acest standard este intocmit pentru o rasa denumita « Jucator de Galati ».Specificitatea fiecarei varietati,fie ca vorbim de zburatori sau de jucatori si,pe cale de consecinta, conservarea unor calitati valoroase identificabile in cazul fiecarei varietati,nu se poate realiza prin incercarea de a-i transforma pe toti conform modelului adoptat pentru pasarile de expozitie.Ba dimpotriva,este nevoie ca fiecare sa-si pastreze atat caracterele morfologice cat si aptitudinile la zbor,acelea care pot fi cu usurinta identificate intr-una sau alta dintre mai multele populatii de porumbei.

Fiind un standard intocmit pe cerintele arbitrajului la boxa in expozitie,el dauneaza pe fond atat varietatilor care zboara cat si celor care joaca,in sensul in care nici unii nici ceilalti nu prea seamana ca aia de ajung sa fie expusi in expozitii.In plus, pe sistemul asta se creeaza un soi de deruta atat in randul crescatorilor tuturor varietatilor cat si a celor potential crescatori deoarece continua eterna poveste  :care-i de fapt exponentul porumbeilor galateni ?!

Ori pentru asta e necesar sa revenim asupra continutului proiectului de standard adoptat in 1973 si sa observam cerintele de baza pretinse rasei galatene si a modificarilor fata de ceea ce se dorea prin « indreptar ».

.Asupra diferentelor care tin de partea descriptiva nu vreau sa insist fiindca,fara a fi neglijabile,nu modifica in esenta lucrurile stiute.In schimb,sub aspectul caracteristicilor definitorii ale rasei galatene o sa  redau un fragment din proiectul de standard intocmit in ianuarie 1973,document ce poarta semnaturile lui Leonte,Margineanu,Mironescu si inca doua care sunt indescifrabile si asupra carora nu ma pot pronunta cu certitudine cui apartin.Deci,spre finalul acelui proiect de standard se spune asa : « Putinii crescatori ce au mai ramas cu vechi si batranesti deprinderi,mostenite de-a lungul trecutului acestei rase,au respins teoriile aprecierii frumusetii dupa excesive simetrii proprii raselor de decor ,teorie ce aduce rasa porumbeilor « galateni » in pragul unei comercializari avantajoase.Culoarea si repartitia ei pe penaj corespund exigentelor si cerintelor actuale ale rasei,plecand de la un punctaj neaparat necesar,aceasta rasa nefiind de ornament,punctajul ei fiind stabilit pentru toate calitatile si caracteristicile ce le intruneste si le inmanuncheaza intr-un tot unitar contribuind la afirmarea ei.Astfel,incepand cu anul 1973,aceasta rasa va aparea in orice expozitie interna si internationala,exemplarele prezentate purtand fise de zbor cu punctajul adecvat pentru zbor si invartitura,osatura si penajul fiind calitati ce se vor aprecia in cadrul punctajului stabilit :I.Zbor-40 p. ;II.Invartitura-30p. ;III.Osatura-20p. IV.Penaj-10p. » Dupa care urmeaza o «Nota » in care se precizeaza urmatoarele : « Orice exemplar care nu corespunde punctelor exprimate in acest proiect de standard,intocmit si aprobat de majoritatea crescatorilor acestei rase,crescatori cu mare experienta si vechime,nu face parte din aceasta rasa ».Aceste mentiuni,care  incercau sa redea cumva esenta tipului de porumbel galatean,nu mai apar sub nici o forma si in standardul propriu-zis iar crescatorii de azi in marea lor majoritate ori nu le cunosc ori,aceia care stiu de ele, se fac ca le-au uitat.In standard nu se mai aminteste nimic nici de o alta mentiune din proiect,respectiv cea in care se afirma urmatoarele : « Aceasta rasa,prezentand fata de toate celelalte rase de zbor calitati de mare frumusete si varietate de culoare,in specificul acestei rase,unii crescatori vizand scopuri comerciale au lucrat in baltaturi excesiv simetrice specifice raselor de decor,obtinand exemplare care au tentat pe necunoscatorii rasei galatene.Aceste exemplare nu au mai avut caracteristicile de baza ale porumbelului galatean,fara de care i se poate spune ori cum dar galatean NU(subl.conform textului original) »

In baza acestor prevederi,asa cum s-a dorit de catre unii dintre cei care au contribuit intr-un fel sau altul la formarea si dezvoltarea rasei,se trag foarte simplu niste concluzii evidente :

-inca din 1973 se apreciase ca doar « putini crescatori » mai pastrau vechile obiceiuri de crestere a acestor porumbei opunandu-se transformarii acestora conform noilor tendinte in care predominau nu pastrarea caracterelor mostenite din batrani ci spiritul comercial,conducand la distrugerea rasei ;

-nu pot face parte din rasa « galateni » exemplarele care nu prezinta joc ;

-nu pot face parte din rasa « galateni » exemplarele care zboara durate mari si cu joc slab ;

-nu pot face parte din rasa « galateni » exemplarele cu joc intens dar fara indeplinirea cerintelor minime de durata a zborului ;

-nu pot face parte din rasa « galateni » exemplarele care sunt crescute pe criterii de aspect,indiferent de motive,acestor porumbei putandu-li-se spune oricum,numai galateni nu ;

-practic,acei oameni,cu Ovidiu Leonte in frunte,recunosteau sub semnatura ca doar « necunoscatorii » intr-ale traditiilor de crestere a acestor porumbei umblau  cu si propovaduiau baltaturile tipizate ;

In legatura cu aceasta ultima concluzie,care nu-i descoperirea mea de-acum,au spus-o altii inca de-acum 40 de ani ,e de remarcat ca o foarte mare parte dintre beneficiarii acelor « lucraturi » ce urmareau tipizarea baltaturii au fost si mai sunt si astazi dintre aceia care se revendica  drept unici detinatori ai « adevaratilor galateni ».Unde gasim noi astazi acele modele de porumbei cu un anumit tipar al desenului,gen capace colorate,calota,coada vanata si piept si burta alba ? Ce coincidenta,exact la aceia care sunt astazi cei mai vocali in legatura cu pastrarea traditiilor si-a puritatii rasei dar care sunt,conform celor precizate de niste mai batrani crescatori,doar niste « necunoscatori ».

Cu toate bunele lor intentii si o echilibrata atitudine fata de traditiile cresterii acestor porumbei,aceia care au intocmit acel proiect de standard au lasat nelamurite unele aspecte esentiale,cum ar fi :ce inseamna de fapt transpus practic acele ponderi de apreciere ? Cat trebuie sa zboare un exemplar si cat sa joace in acest rastimp in asa fel incat sa se poata spune ca indeplineste acea proportie prestabilita ? In ce masura acele punctaje prestabilite puteau fi neindeplinite, dar un exemplar mai putea fi considerat ori nu ca apartinand rasei ?.Daca 40p reprezinta maximul aprecierii calitatii de zburator era suficient sa zboare acel prag minim de durata sau mai mult ?Pentru ca unui exemplar sa-i fie atribuite,de exemplu,doar 30 p pentru zbor ce performante de durata ar fi trebuit sa indeplineasca ?

Iar in mod similar se pot formula astfel de nedumeriri si in ceea ce priveste aptitudinile de joc.In privinta acceptarii snurului minim pornind de la 2m asta presupune ca un exemplar care face doar un asemenea snur poate primi punctajul maxim pentru joc ? Si atunci,pentru exemplarele care joaca in snururi de 15-20 m sau mai mult cate puncte li se mai atribuie pentru aceasta calitate specifica ?

Daca ducem lucrurile mai departe si incercam sa corelam prevederile din acest proiect de standard ,ca si standardul insasi, cu prevederile din regulamentul  de zbor pe care il gasim tot in cartea despre porumbeii galateni,despre care nu mai stim daca e conceptia acelorasi oameni sau doar a lui Leonte,nedumeririle cresc si mai mult.Acolo vedem,de exemplu, ca punctajul pentru zbor se acorda,in aceeasi limita maxima de apreciere de 40p, si in functie de marimea stolului lansat si nu doar pentru durata ori inaltimea de zbor.Apoi vedem ca recompensa maxima in privinta jocului o primesc exemplarele care cad,deci « cazatorii » sunt cei mai performanti galateni de joc.Si culmea,asta dupa ce cu doua pagini mai inainte aflasem din standard ca,citez, « jocul de cadere nu e propriu rasei ».

Potrivit criteriilor de apreciere stabilite,indiferent ca vorbim de participarea in expozitii sau la concursuri,n-ar fi fost prea complicat de stabilit care exemplare nu sunt in rasa.Mai complicat era de determinat care sunt acele exemplare care indeplinesc cerintele si ,mai ales,in ce masura.Cum insa in standard n-a fost transpus si spiritul de crestere in cadrul rasei,cu sau fara un standard oficial,a fost si s-a mentinut aceeasi debandada existenta dinainte ca sa se fi intocmit acel standard.Adica fiecare a considerat ca poate fi « galatean » orice fel de porumbel care satisface gusturile personale.Iar tensiunile dintre sustinatorii diverselor varietati existente nu s-au diminuat ba as spune ca dimpotriva.

Exprimandu-se in stereotipii ieftine unii spun ca varianta ideala e aceea in care porumbelul ar putea fi deopotriva un bun zburator si unul la fel de bun jucator,ca selectarea unui asemenea tip de porumbel e adevarata performanta in materie.Din pacate pentru sustinatorii unor astfel de idei dincolo de vorbe mari ramane doar realitatea cruda :niste porumbei mediocri prin rezultate, atat ca zbor cat si ca joc.Asta daca facem comparatie cu rase specializate ori pe zbor,ori pe joc.Zborul si jocul acestor porumbei,daca s-ar fi dorit perpetuarea traditiilor mai vechi,ar fi trebuit sa fie complementare.Dar ce-ar fi insemnat asta in mod practic prin masuratori cuantificabile n-a mai spus nimeni.Cu durata e oarecum mai simplu,daca zboara acea ora sau ora si jumatate se poate spune ca ar fi ok,adica se poate spune ca apartine rasei.Dar ca sa fie cu adevarat performant cate ore ar trebui sa zboare ?Problema jocului e si mai delicata cat timp nimeni n-a spus cate jocuri trebuie executate in acea durata minima de zbor.Fiindca titulatura de « jucator » se poate spune ca o merita si un exemplar care face 20 de snururi intr-o ora ca si unul care joaca o singura data.Iar astfel de aprecieri pot conduce,si-au condus fara indoiala,la alegerea unor extreme de selectie si la generarea de conflicte intre crescatori.Dar mai mult decat orice toate astea nu inseamna decat ca in mod real a incerca sa tratezi « galateni » drept o rasa cu caractere unitare este practic imposibil.

Neputand fi niciodata confirmata practic,ideea ca un zburator galatean ar putea intrece la zbor tipllerii ramane doar o expresie hazardata.In realitate performantele tipplerilor isi gasesc comparatie  doar in unele realizate de niste zburatori rusesti.In schimb moriscarii chiar sunt cea mai grozava rasa de porumbei jucatori cunoscuta prin maniera in care fac asta putand concura cu succes orice alta rasa de jucatori din lume.In mod cert interpretarea afirmatiilor lui Peterfi dupa care unele varietati concureaza tipplerii iar altele intrec rollerii orientali a fost una eronata.Asta pentru ca Peterfi n-a afirmat niciodata ca vreo singura varietate e capabila sa concureze si tipplerii si rollerii.Iar de la consideratia asta a urmat un sir nesfarsit de erori de apreciare.

Este prea bine cunoscut ca si astazi,ca intotdeauna de cand au aparut acesti porumbei,au fost si sunt  gusturi diverse in privinta lor.Ideea ca poate exista deopotriva porumbelul de mare performanta la zbor si cu joc pe masura nu e decat o mare ipocrizie.Acele limite de performata minime prevazute de indreptar sau standard cred ca n-ar fi trebuit pretinse dincolo de niste posibilitati reale dovedite.In realitate zborul de mare durata e asociat cu lipsa jocului sau a unuia de foarte slaba calitate sau frecventa,pe cand jocul performant nu e dublat,in cel mai fericit caz, decat de durate ale zborului de marime medie.Iar afirmatiile astea au la baza media unor performante atribuibile unor populatii de porumbei si nu judecand pe cazuri singulare.Ori pe constatarile astea,raportandu-ne la ceea ce si-au dorit acei batrani crescatori prin proiectul de standard ,se observa ca nu prea mai exista rasa « galateana » in modelul imaginat de ei.

« Adevaratii » porumbei galateni,cei pe care-i invoca toata lumea ,dar doar atunci cand vine vorba de proprii porumbei,sunt pretutindeni si nicaieri.Eroarea fundamentala in care s-au gasit aceia care au facut acel proiect de standard din 1973,ca si standardul din 1975,si toate celelalte care au urmat pana azi,este aceea ca standardizarea ca si procedura de identificare a unei rase prin comparatie cu altele nu poate opera cu notiuni generale ci cu unele cat mai precise.Din proiectul de standard se intelege foarte clar ce anume porumbei nu pot face parte din rasa « galatenilor » insa ramane foarte neclar ce fel de porumbei sunt totusi « galatenii » astia pana la urma.Cerintele acelea generale « sa zboare,sa joace si sa arate intr-un anumit fel » sunt foarte vagi si ele nu ajuta cu nimic la identificarea corecta a rasei si sa permita ulterior o ierarhizare a porumbeilor apartinand rasei in orice fel de competitie.S-a afirmat ca « galatenii » sunt o rasa care se identifica dupa zbor,dupa joc,dupa osatura si penaj.Dar nu e nimic nou in asa afirmatie,toate rasele  de zbor se identifica la fel,dupa aceleasi criterii.Ca s-o « standardizezi » trebuie sa vii si sa spui intr-un mod mai clar si mai precis care-i tipul si durata zborului,ce fel de joc e propriu rasei si ,cat mai clar cu putinta, in ce fel arata.Pentru ca daca vii si spui ca zborul e de la o ora in sus,ca jocul e si mai scurt si mai lung,ca forma capului poate fi  si mai patrata si mai alungita si mai acvilina,ca poate fi si mai scurt si mai lung pe picioare sau ca ciocurile pot fi de la scurte pana la lungi,toate astea sustinute de un penaj care accepta macar toate culorile « tari »,asta nu se cheama nici rasa si nici standard.Oricine poate face lesne o lista lunga cu alte rase care pot fi deopotriva si « galateni ».

Si in 1973,ca si astazi dealtfel,porumbeii « galateni » erau foarte diferiti ;Margineanu avea un fel de porumbei care si zburau si jucau(cat,cum si in ce fel nu prea se stie) ;Mironescu se stie c-a avut si propria « rasa » de moriscari leftati dar si niste « margelati » foarte buni zburatori, dar fara joc ;Leonte a fost partizanul baltatilor pe vanat,a afirmat ca baltatura simetrica nu-i proprie rasei dar a crescut altceva si-a sfarsit prin a propovadui varianta aia « ameliorata » de ciocos vanat,cu inel de 8mm si greutate peste 400 g,obtinut prin tot felul de corciri « neortodoxe ».In conditiile astea cum sa ne fi asteptat ca oamenii astia sa fi dat o definitie unica si riguroasa acestor porumbei,asa cum un standard o cere ?!

1.Moriscar Romanesc

2.  “Galatean”…

Unii vor spune ca poate ar fi mai bine ca « galatenii »,ca si alte rase performante la zbor,sa nici nu mai aiba un standard.Din pacate realitatea nu permite asa ceva,termenul de « porumbel galatean » a ajuns in timp sa desemneze atat de multe feluri de porumbei incat nu ne putem afla in situatia tipplerilor sau a Rollerilor de Birmingham, in cazul carora tipologiile sunt extrem de limpezi de zeci de ani.

Sunt pe la noi unii care-i acuza pe straini c-au corcit galatenii(moriscarii) luati din Romania cu alte rase,cum ar fi Rollerii de Birmingham sau chiar tippleri,pretinzand ca aceia nu mai sunt niste galateni « adevarati ».Bun,acei crescatori din strainatate au recurs la asa ceva de nevoia determinata de lipsa materialului genetic,apeland totusi la ceva foarte inrudit cu galatenii adusi din Romania.Dar ca in Romania s-au corcit galatenii aia de mai demult cu tot felul de rase,ba voiajori de multe feluri,ba alte rase de ornament,si ca rezultatelor acestor corciri li se spune tot « galateni » o fi corect ?!

1.Cap detaliu-tip moriscar

2. Cap detaliu-tip “Galatean’

Dar,de fapt,din pacate intotdeauna problema s-a pus prost,nefiind esential care-i acea varietate exponentiala din marea populatie de porumbei galateni.Pe fond, romanii s-au trezit ca au acesti porumbei,unii mai vechi,altii mai noi,cu tot felul de trasaturi caracteristice si abilitati specifice,si n-au stiut cum sa procedeze cu ei.Pe mana altora cu siguranta erau demult clasificati si indexati corespunzator unor criterii unitare si conflicte existente poate de generatii n-ar mai fi avut niciun suport.

Spre o mai buna exemplificare o sa va redau modalitatea dupa care o situatie similara galatenilor a fost rezolvata de crescatorii bulgari.E vorba de cea mai renumita rasa bulgareasca,Rollerul de Pazardjik(Pazardjiki bemkalia),cunoscut mai ales in varietatea de culoare alba,de fapt nu alb complet intrucat in zona crupionului are niste solzi colorati,asa-numitele « alunite » de culoare neagra,rosie sau cenusie,iar coada este « suflata » si ea adesea in aceleasi nuante.Ca si la noi,la un moment dat o parte dintre crescatori a optat pentru porumbei cu zbor de inaltime dar fara joc si evident o durata mai mare.Drept urmare au aparut Zburatorii de Pazardjik(Pazardjiki visokoletaci) porumbei obtinuti initial din rollerii din zona incrucisati cu zburatori de culoare neagra,astazi gasindu-i in variante simple,baltate,pestrite si chiar almonzi.Acestia au zbor de durata mai mare si nu mai joaca decat intamplator.Tot in zona mai exista inca doua rase de zburatori selectionate din acelasi roller de Pazardjik,anume Zburatorii sfarcolati de Plovdiv(Plovdivski belokraen) si Zburatorii unicolori de Plovdiv(Plovdivski ceren) care,ca si ceilalti ,sunt zburatori de inaltime si durata si foarte rar se mai intalnesc intre ei si exemplare cu joc mic.Dintre pasarile rezultate din primele incrucisari intre rolleri si zburatori si care erau eliminate de crescatorii care apreciau doar zborul,o buna parte au ajuns in zona Burgas,unde s-a format o rasa noua,rollerii de Pomorie.Deci plecand de la o rasa initiala de rolleri(care s-a pastrat si in forma initiala fiind si pe mai departe recunoscuta drept cea mai valoroasa rasa autohtona) au rezultat inca alte 4 rase,3 de zburatori de inaltime si inca una de rolleri.Toti acesti porumbei au caractere morfologice foarte asemanatoare,poate chiar identice, insa cu toate acestea fiecare varietate are un standard propriu fiind considerata o rasa separata.Deosebirile constau doar in particularitatea zborului si,foarte interesant,in tonalitatea cantecului la unii dintre ei.Explicatia crescatorilor bulgari pentru « standardizarea » separata a acestor porumbei este ca trebuie recunoscute tendintele si specificul pentru care opteaza crescatorii.Si nimeni n-a reclamat ca se atenteaza la unitatea rasei pentru aceste standardizari separate.

1.Roller de Pazardjik

2. Zburator de Pazardjik

3.Zburator Negru de Plovdiv

4. Zburator sfarcolat de Plovdiv

5.Roller de Pomorie

6. Roller de Pomorie

Probabil ca o standardizare dupa rigorile EE a tuturor acestor porumbei e chiar o imposibilitate,dar inainte de asta,avand in vedere ca vorbim despre porumbei crescuti exclusiv pentru zbor sau  joc,nici nu conteaza prea mult daca au sau nu si un standard EE..Mai important e ca exista standarde nationale pentru acesti porumbei,ca asociatia nationala ii recunoaste ca atare iar acest fapt permite tuturor sa-i creasca pe aceia pe care-i prefera,fara restrictii formale.

Iar acest exemplu nu e unicat.Ca sa ramanem tot in grupa porumbeilor zburatori mai avem si exemplul zburatorilor unguresti unde pe langa rasa « clasica »,mai cunoscuti la noi drept Berzatii de Budapesta( si care sunt recunoscuti in vreo 5-6 variante de desen specific),mai avem zburatorii sfarcolati de Budapesta,zburatorii albastrii de Pesta,zburatorii brumati sau zburatorii de Csepel,toti acestia fiind foarte asemanatori intre ei atat morfologic cat si ca aptitudini de zbor,dar fiecare figurand ca si rasa de sine statatoare.

Daca facem obsesie pe criteriile aplicabile de catre Comisia de standardizare a EE scapam din vedere ca ele sunt valabile indeosebi pentru rase de porumbei destinate in principal participarii la expozitii.Iar in acele situatii,vrei nu vrei,ca sa-i poti omologa trebuie sa identifici obligatoriu acele minim 2 diferente fata de orice alta rasa deja omologata.Ori in cazul raselor de porumbei care se cresc pentru zbor si joc e cam deplasat sa folosim aceeasi masura,in conditiile in care caracterele exterioare ale porumbeilor de zbor sunt in mare masura asemanatoare,neputand admite prea multe variatii structurale sau ornamentale fara a pierde din calitatile lor speciale de zbor si joc.E o realitate ca foarte multe din rasele de porumbei de zbor nu-s foarte atractive din punct de vedere al aspectului,dovada ca nici la EE nu se manifesta un asa mare interes pentru asemenea rase,cu toate ca numeric vorbind si acestea reprezinta un grup destul de numeros.Cele mai multe dintre rasele cu performante la zbor n-au standarde omologate EE decat numai pentru varietati anume create pentru expozitie,iar altele n-au niciun fel de standarde.Ca e bine sau rau,e de discutat.

In practica definirii raselor romanesti s-a mai intamplat un lucru curios :galatenii,cu toata marea lor diversitate cunoscuta si recunoscuta au fost prezentati,mai complet sau mai putin complet,ca si cum ar fi o singura rasa,pe cand zburatorilor romanesti crescuti mai ales la Bucuresti si in zonele limitrofe,li s-au intocmit standarde separate,desi in foarte multe cazuri diferentele intre diversele varietati nu impuneau asta mai mult decat s-ar fi fi putut constata in cazul diverselor varietati de galateni.Am avut standarde separate pentru argintii si bujori,pentru orbeteni si canepii,pentru visinii sau baltati,numai de conglomeratul asta atat de diversificat pe care-l reprezinta porumbeii galateni nu s-a atins nimeni,lasandu-i grupati intr-o gramada nedefinita de pe urma careia nu s-a intamplat nimic bun,fiind o sursa permanenta de discordie intre crescatori.

In concluzie,fara a fi initiat o intrecere de genul care face mai multe rase,recunoasterea prin standarde separate ale acestor realitati da satisfactie unei mase mai largi de crescatori mentinand activitatea columbofila nationala la o scara cat mai mare.Si nici macar n-am putea spune ca ar fi asta vreo inventie romaneasca,e o realitate de fapt acceptata in toate tarile care privesc columbofilia ca pe o activitate cu mare impact in randul oamenilor.

4.CLARIFICARI NECESARE

Din considerente care tin de originile porumbeilor galateni,de modul in care acestia au fost perceputi in timp de crescatori romani sau straini,de modalitatile in care ei au fost descrisi in diferite lucrari de autori columbofili romani sau straini,de felul in care s-a dorit standardizarea lor si esecul practic al acestui fapt, consider ca este nevoie de separarea lucrurilor.La fel ca si pana acum cred ca porumbeii trebuie clasificati cat mai exact cu putinta si nu numai din punct de vedere al caracterelor morfologice cat si al aptitudinilor de zbor.Mai ales la porumbeii de zbor linia de demarcatie intre diferitele tipuri trebuie cat mai clar trasata pastrand pentru fiecare varietate un specific al ei care sa-i asigure perpetuarea.Amestecul uniformizator e pagubos pe termen lung ducand la inevitabile pierderi de insusiri valoroase.Daca o anume varietate dispune de caractere care-i dau unicitate este corect si in beneficiul respectivei varietati ca ea sa fie standardizata distinct Ideea ca prin standard se pot face constrangeri asupra crescatorilor in scopul orientarii selectiei e falsa in cazul raselor de zbor.Intotdeauna aceia care sustin zborul de cat mai lunga durata vor elimina jucatorii si invers.La noi s-a batut multa vreme apa in piua,in cazul galatenilor,pe tema pastrarii unitatii rasei.Care unitate nu numai ca n-a existat dar ea s-a concretizat mai mult in conflicte intre crescatori decat in vreun element de beneficiu pentru porumbei.O populatie atat de mare de porumbei,dar atat de diversa in continut,tinuta fortat sub o denumire comuna,nici macar aia una potrivita sau acceptata unanim,e un semn de dezorganizare mare.Asa-zisii « adevarati » galateni inainte de-a fi pretinsi ca sunt detinuti de unul sau de altul trebuie sa faca dovada calitatilor specifice,asa cum au fost cerute ele odinioara.Din pacate nu si intr-o forma care sa  lase loc interpretarilor de orice fel si in orice sens.

Am considerat ca neincluderea zburatorilor fara joc intr-un standard al Jucatorului de Galati e un pas normal dar s-a dovedit ca nu e deloc suficient,existand inca destui care sunt adeptii lucrurilor amestecate.Desi si in acel caz tot era vorba de un compromis fiindca nu era suficient ca toti porumbeii sa fi fost jucatori,mai ramaneau inca  alte caractere diferite care-i separau.Ori daca nefirescul a invins normalitatea si inca mai avem situatii in care exemplare de zburatori fara joc sunt asimilati jucatorilor intr-o singura asa-zisa rasa,cred ca pasul urmator si normal de facut este scoaterea jucatorilor dintr-un standard care nu-i reprezinta decat poate prin nume.Si ca sa nu ne intelegem gresit,atunci cand vorbesc de « jucatori » ma refer la jucatori galateni de tip moriscar,atat prin natura jocului cat si prin caractere morfologice specifice,astfel cum sunt ei descrisi si mentionati dintotdeauna de cand avem scrieri care sa faca referire la ei.Fiindca.daca tot vorbim de rollerii romanesti nu-i putem considera astfel pe aceia care fac doar 1-3 tumbe.

In plus de asta trebuie gasita neaparat o rezolvare si pentru acei porumbei crescuti strict pe criterii de aspect..In ziua de azi informatia circula la un alt nivel decat in urma cu ceva timp si deja se fac multe confuzii :se preiau tot felul de poze facute inclusiv in cadrul unor expozitii si se afiseaza cu titulatura de « galatzer roller » niste modele de porumbei care sunt cu siguranta orice,numai « rolleri » nu.Ne amagim degeaba ca prezenta in expozitii e una iar concursurile de zbor altceva,astea doua lucruri putand fi facute cu aceiasi porumbei.In realitate e vorba de tipuri diferite de porumbei.Nici macar prezenta in cadrul expozitiilor a unor porumbei cu fise de zbor(desi in realitate s-a dovedit ca nu prea e agreata de organizatori) nu rezolva nimic cata vreme aprecierea se face dupa un acelasi standard care avantajeaza in mod evident tipul de expozitie.Precum au spus si acei batrani crescatori in anii ’60-’70,osatura si penajul,care sunt singurele calitati dupa care se arbitreaza porumbeii in expozitii,n-ar trebui sa reprezinte in cazul « galatenilor » decat cel mult o treime in valoarea finala.Si-atunci cu zborul sau jocul,care-s caractere mai importante decat osatura si penajul ce facem ? Folosim termenul de « galateni » pentru orice fel de porumbei si din motivul asta toata lumea e in conflict cu toata lumea.

Daca sunt unii care au facut fixatie pe termenul de « Jucator de Galati » e treaba lor.Din punct de vedere al terminologiei acesta este oarecum inadecvat pentru tipul de porumbel pe care-l reprezinta moriscarul,care-i de fapt un porumbel unic prin felul si maniera in care joaca si care-i singura varietate cu insusiri de roller,fapt recunoscut mai ales in strainatate.Toate rasele cu abilitati asemanatoare au,daca nu o denumire locala specifica,cel putin apelativul de « roller » in denumirea oficiala a rasei.Termenul de « jucator »e mult prea larg si el e mai degraba similar cu englezescul « tumbler » ori nemtescul « tummler » ori frantuzescul « culbutant » care desemneaza un tip cu totul diferit de porumbel din punct de vedere al manierei de joc.

In acest material nu mi-am popus sa duc vreun razboi impotriva niciunei  varietati de porumbei,zburatori ori jucatori sau de orice fel s-o vrea ea.Este foarte bine ca ele exista intr-o diversitate cat mai mare,fiecare dintre ele avand adeptii ei..Ma deranjeaza insa  perpetuarea unui amestec din care unii nu urmaresc decat sa scoata avantaje cu orice pret, ignorandu-se istoria si traditiile cresterii porumbeilor la noi in tara.Cred ca e timpul ca fiecare sa-si vada de optiunea lui si sa nu mai transformam o titulatura intr-un motiv de vrajba nationala.Cata vreme sub denumirea de « Jucator de Galati » fiecare e dispus sa introduca orice fel de tip de porumbel,atat ca aspect cat si ca aptitudini,cred ca dorindu-se atat de atotcuprinzatoare denumirea asta a ramas goala de continut,ea nu mai desemneaza la modul concret ceva anume,ci doar ce doreste fiecare.Ori asa ceva chiar nu se poate.Daca mai vrea cineva sa se razboiasca pe denumirea asta n-are decat,recunoasterea ei a ramas doar la intern un motiv de disputa,prin alte parti aceia care au ales sa creasca astfel de porumbei i-au incadrat demult categoriei potrivite.Pe nicaieri in lume,nimeni nu creste, intr-o forma recunoscuta cumva, nici galateni de ornament si nici galateni zburatori fara joc.Dar, daca si-ar dori cineva s-o faca, macar sa stie din partea noastra,ca si tara de origine a lor,despre ce e vorba.Sa spunem si pe mai departe ca zburatorii sunt varietatea de zbor a jucatorului de Galati e deopotriva ilogic si caraghios cum la fel de ridicol ar fi sa afirmam ca moriscarul ar putea fi varietatea de joc a jucatorului galatean.Normal e ca moriscarul sa ramana moriscar,zburatorul sa devina ceea ce si e de fapt,iar aia de frumusete sa fie botezati pe masura.La fel cum de normal e ca fiecare varietate ce poate fi identificata intr-o populatie anume avand caractere unitare sa fie standardizata separat.N-are niciun rost sa ramanem in sfera asta perpetuu conflictuala in loc sa-si vada fiecare de treaba lui.Faptul ca nimeni,niciodata,n-a reusit sa conceapa un regulament de concurs multumitor, iar astazi se tot modifica prevederile regulamentelor anual,in incercarea de-a impaca si capra si varza,dovedeste fara indoiala ca porumbelul deopotriva performant si la zbor si la joc e doar o utopie,modificarile continue nefiind altceva decat rezultatul luptei permanente,mai subtile sau mai fatise, intre adeptii uneia sau celeilalte dintre tabere.Oricat de mult l-ai antrena,un exemplar selectat pe zbor va zbura ore multe ,dar va juca doar intamplator sau niciodata, in timp ce in mod similar un bun jucator, cu oricata straduinta din partea crescatorului, nu va putea depasi 2-3 ore ca durata.Tot asa cum punand unicolorii langa baltatii pe vanat ciocosi se vede si din avion ca n-au cum sa fie aceeasi rasa.Cine crede altceva n-are decat sa stea sa se certe in continuare cu toata lumea amagindu-se ca poate face din rahat bici.Zburand in stoluri « mixte » exemplare din ambele varietati proliferam o mare minciuna, dupa care porumbeii pot si zbura durate mari dar au si rezultate bune la joc ;in fapt nu e vorba defel de porumbei cu caractere comune si unitare.Galateanul « adevarat » s-a dovedit ca e mai mult o scorneala idealizata decat ceva foarte concret.Cum el se pare ca s-a cam pierdut,desi mai degraba el n-a existat vreodata si in realitate, nu ne ramane decat sa facem ordine in ceea ce mai avem din asa zisa rasa galateana,concret si demonstrabil si nu promisiuni ca vom face si vom drege.

Cei care sunt foarte vehementi impotriva separarii porumbeilor galateni pe rase distincte,potrivit cu caracteristicile fiecarui tip,si tot agita sperietoarea cu pierderea unitatii rasei nu sunt decat samsarii.Si care se tem in mod evident de pierderea posibilitatii de a mai vinde orice fel de porumbel drept « galatean » sub pretextul ca el poate fi si jucator si zburator,poate scoate pui de orice fel si poate si arata oricum.

Daca se-ntampla sa aflam in cartea lui Leonte,din gura lui Margineanu insusi,socotit drept cel mai si cel mai in materie de galateni,cat de mult e capabil sa zboare un bun jucator galatean sau cat de bun jucator e cel mai performant zburator si ne mai si dovedea dl.Margineanu cu fapte vorbele,mai ziceam ca avem niste repere de la care n-ar fi corect sa ne abatem.Cum n-avem asa ceva,decat sa stam sa speculam despre ce si cum ar putea sa fie,cand niste rezultate concrete ne dau mai exact masura posibilitatilor reale pe care le putem gasi la porumbeii astia,consider ca e mai bine de facut ceea ce demult era necesar,anume categorisirea separata si adecvata a acestui conglomerat de rase care sunt porumbeii galateni.

Din mai toate descrierile pe care le avem despre acesti porumbei stim ca ei cuprind,in mare,cam 4 grupe :

-zburatorii de inaltime fara joc in cazul carora cerintele specifice sunt clare,zbor la mare inaltime,cu perioade de disparitie,fara joc ;in cazul lor exista opinii diferite privind maniera de zbor,adica zbor lent sau rapid,stolat sau solist ;

-jucatorii,adica aceia care fac,nu spune nimeni si cat de des,cam 4-5 tumbe in cadrul unui zbor de durata probabil ceva mai mare,poate pe la 5-6 ore,conform descrierii ;

-moriscarii,adica acea grupa de porumbei cu joc de mare performanta(cel mai adesea in snururi de cel putin 20-30 de tumbe consecutive) dar asupra carora nu exista niciun fel de referire si la cat anume pot zbura ca durata sau inaltime,si

-cazatorii,care sunt tot un fel de moriscari,dar cu un joc exagerat,conducand in dese randuri la accidente in timpul zborului ;nici in cazul lor nu exista vreo referire la durata zborului.

Aceste 4 grupe principale nu-s deloc exhaustive,inauntrul lor pot fi intalnite mai multe varietati cu anumite particularitati fenotipice proprii.

Intre timp,s-a dezvoltat numeric si categoria porumbeilor rezultati din tot felul de incrucisari,si care si ei la randul lor s-ar putea categorisi in mai multe forme existente,crescuti in primul rand dupa aspect si mai putin sau deloc,in baza unor calitati de zbor sau joc.Si acestora li se spune tot « galateni ».

In aceste conditii,cand vorbim despre porumbei cu origini,caractere morfologice si fiziologice atat de diferite,este aberant sa-i numim pe toti ca fiind « galateni ».Evident ca pentru unii perpetuarea unei asemenea situatii aduce tot felul de avantaje,dar e cazul sa dam niste definitii mai adecvate realitatii pentru fiecare grupa de porumbei din tot acest amestec din care fiecare intelege doar ce vrea si majoritatea nu intelege nimic.

Comparatiile necesare cu rase similare dar specializate,cum ar fi Rollerii de Birmingham ne demonstreaza ca selectia specifica nu e deloc daunatoare nici pe termen lung.Asta apropo de teama unora ca selectia pentru joc cauzeaza inevitabil calitatii zborului.In cazul rollerilor de Birmingham,desi de zeci de ani selectia urmareste doar jocul efectuat prin rularea simpla inspre spate,efectuata relativ des si simultan de cat mai multe exemplare dintr-un stol,acest fapt n-a condus defel la pierderea calitatii de buni zburatori a acestor porumbei.Singurul detaliu interesant de stiut este ca atunci cand stolul urca la inaltimi mai mari,unde aprecierea corecta a jocului nu mai poate fi facuta,arbitrarea se intrerupe pana  cand stolul coboara la inaltimea unde acest lucru e posibil, conform regulamentului de concurs.Si nici in cazul Rollerilor Orientali,acolo unde inca mai sunt socotiti porumbei de zbor nefiind asimilati unor porumbei de ornament,nu se poate spune ca s-a schimbat ceva in privinta aptitudinilor lor.Prin urmare,conservarea unor aptitudini nu se poate face prin pretinderea unor cerinte nespecifice ci doar prin asigurarea conditiilor ca trasatura de baza sa se poata manifesta.Prin asta intelegand puritatea rasei, libertate si un minim antrenament.

Sub pretextul pastrarii specificitatii rasei galatene se propaga tot felul de idei false.Una dintre ele este aceea a pericolului uniformizarii caracterelor galatenilor cu ale Rollerilor de Birmingham,de pilda,prin faptul ca se apreciaza jocurile « simultane » la amandoua rasele.Nimic mai fals insa,aprecierea jocului simultan nu vine decat ca o recunoastere a bunelor deprinderi ale componentilor stolului de a executa jocul,trasatura pentru care au fost create amandoua varietatile.Ca sa nu cream confuzii precizez ca e vorba aici de galatenii moriscari nu de orice altceva.Iar diferenta majora si fundamentala care face separatia intre moriscarii romanesti si rollerii de Birmingham este si trebuie sa ramana tipul de invartitura si nu cat de des ori « simultan » este ea executata.Numai cine n-a vazut in viata lui rolleri de Birmingham la zbor poate sa le conteste calitatile de buni zburatori ;desigur ca acestia,ca si moriscarii galateni nu e cazul sa fie si niste campioni de durata,nu pentru asa ceva au fost creati si selectati.Cand vorbim de corecta lor apreciere prin niste regulamente de zbor adecvate trebuie sa tinem cont tocmai de aceste lucruri si nu de alte inchipuiri.Corect au fost apreciate inca de dl.Sasu cu ocazia redactarii acelor prime instructiuni privind desfasurarea concursurilor de zbor si in Romania si in care este prevazut ca moriscarii galateni si rollerii de Birmingham se arbitreaza dupa acelasi regulament,apreciindu-se,ca si astazi la EFU,particularitatile diferentiate ale jocului existente la cele doua rase(rularea simpla inspre inapoi la Birmingham si varietatea cat mai mare de invartitura la moriscari).Vorbind,intr-un articol scris in 1984 despre jucatorii galateni,columbofilul german Armbruster spune ca « in comparatie cu rollerii de Birmingham galatenii zboara mai frumos,grupat si cu batai rapide din aripi.Jocul lor este la fel de razant si se realizeaza concomitent de mai multi porumbei ».Ba mai mult decat atat,aprecierea jocului « simultan » este prevazuta de Sasu nu numai la varietatea de moriscari ci si la varietatea « de zbor si joc » ceea ce inseamna ca,poate, nici acea varietate n-ar trebui sa joace doar asa la intamplare.Dar cand noi organizam niste concursuri cu niste asa-zisi « jucatori » galateni care joaca ori foarte rar,ori deloc,e normal sa nu putem vorbi de jocuri simultane.

Concursurile cu porumbei jucatori sunt mult mai dificil de realizat decat cele cu zburatori de durata sau inaltime prin insasi particularitatile pe care le implica.Cluburile serioase atat din Anglia cat si din Statele Unite care organizeaza concursuri cu rolleri folosesc un numar minim de 3 arbitri :unul cronometreza,al doilea urmareste stolul si striga cu voce tare jocurile efectuate si numarul de porumbei ce joaca simultan iar un al treilea e cel care noteaza,in asa fel incat sa se poata aprecia corect ceea ce se intampla pe durata zborului si-a concursului.La noi,exceptand concursurile cu Tippleri si Rosii de Targoviste,cazuri in care lucrurile sunt clare si fara echivocuri in privinta cerintelor,suntem mai mult in faza de experimente prin care nu se zboara si nu se concureaza in mod specific cu niste rase clar definite ci se incearca doar un fel de legitimare a unor categorii de porumbei care ulterior devin, in foarte scurt timp,subiect de comert.Practica,atata putina cata e,a concursurilor de la noi dovedeste ea singura,fara sa mai fie nevoie de categorisirile facute de crescatori,ce fel de porumbei avem.Jenante nu-s decat toate demersurile care vor sa prezinte lucrurile altfel decat ele sunt.E suficienta o simpla privire pe fisele de concurs pentru a vedea cine creste zburatori fara joc,cine jucausi si cine moriscari.Si,mai ales ,cine umbla cu cioara vopsita.

Prin clubul pe care-l reprezint, impreuna cu colegii mei sau poate ca nu cu toti,depinde de preferinte,vom face demersurile necesare pentru recunoasterea ca rasa separata a celor mai valorosi porumbei de joc romanesti,sub o titulatura proprie,recunoscuta de multa vreme.Pentru ca daca a fost o vreme in care numele acestor porumbei s-a transformat in renume,cred ca acum e randul ca si renumele sa redea acestor porumbei un nume propriu.

Articolul asta nu se vrea nicidecum un elogiu la adresa moriscarilor,va veni si randul unei prezentari detaliate, asa cum nu si-a propus nici denigrarea vreunei alte varietati de porumbel.Este vorba de faptul ca avem de-a face cu niste porumbei care n-au in comun nimic :nici origine,nici caractere morfologice si nici aptitudini.Ma uit la porumbeii pe care-i cresc eu de multi ani si pe care-i stiu foarte bine de ce sunt in stare si care le sunt limitele, ma uit de ani de zile si la porumbeii altora despre care la fel am vazut de ce sunt in stare.Si cred ca m-am cam saturat sa stau  si sa fiu in dezacord cu X sau cu Y despre care-s mai « galateni » porumbei,ai mei sau ai lor ca si despre inadecvarea oricarui gen de regulament de concurs pe o asa zisa rasa capabila de orice.Gasesc ca e lipsit de orice logica sa vorbim despre « jucatorul » galatean in mai multe variante :de joc,de zbor,de frumusete,etc.Dupa ani si ani de discutii sterile cred ca mult vanturata varianta « de zbor si joc » nu e decat un pretext pentru a nu se schimba nimic,motivat doar de interese marunte si lipsa de curaj si onestitate.

1.Moriscar Romanesc

2. “Galatean”…

Prin urmare,este cazul sa renuntam la « Jucatorul de Galati »  ca si rasa in forma lui actuala,pentru ca exista o gramada de argumente in favoarea unei asemenea optiuni si absolut niciuna pentru.Cine vrea sa creasca pe mai departe astfel de « jucatori » n-are decat,eu vreau o denumire care sa fie conforma cu aptitudinile si caracteristicile tipului de porumbel pe care-l cresc nu doar eu ci si multi altii.Asa ca pe viitor vom vorbi despre Moriscarul Romanesc,cel mai valoros porumbel romanesc de joc si printre cele mai bune din lume la capitolul asta,privindu-l si tratandu-l drept ceea ce este si neincercand modificarea lui in scopul uniformizarii unor caractere comune cu ale altor varietati,fiindca in felul asta se pierde si ce-a mai ramas din aceasta foarte valoroasa rasa de porumbel romanesc.

Daca vorbim de « rasa » atunci trebuie sa si intelegem ce inseamna asta,adica o populatie cu caractere morfologice si fiziologice comune.Nu pot fi una si aceeasi rasa exemplare cu joc intens si altele care nu joaca deloc,unele cu cioc de 12-14 mm laolalta cu cele cu cioc de peste 20 mm,cele cu picioare mai scurte(7,5 cm) cu cele avand lungimea picioarelor de 8,5-9 cm,cele cu greutatea de 300 g cu altele de 400 g sau mai mult si tot asa.Desigur ca niciunei rase crescute pentru zbor nu i se pretinde sa aiba niste caracteristici biometrice extrem de exacte,insa polimorfismul despre care s-a vorbit in cazul raselor de zburatori ca vine si contribuie la pastrarea calitatilor de zbor nu trebuie prost inteles.

Materialul prezent nu se doreste un atac la persoana nimanui,consider ca firesc ar fi sa nu combatem oameni ci ideile lor ,care pot fi, datorita unui subiectivism exagerat,si gresite uneori Critica afirmatiilor din acest articol asupra continutului cartii sale n-are a face nimic cu persoana Ovidiu Leonte  sau cu alte nume amintite aici ci doar cu modul in care  fiecare a ales sa-si asume prezentarea unor aspecte din istoria porumbeilor galateni.

.  Ca si crescatori romani de porumbei, noua tuturor,indiferent de gusturile fiecaruia,ar trebui sa ne revina sarcina pastrarii si ducerii mai departe a acestui element de patrimoniu national reprezentat de toate rasele nationale romanesti.Asta ca  sa nu mai tot privim cu invidie la realizarile si succesele altora,mirandu-ne de ce ei pot si noi nu.Iar ca si rasa romaneasca putem avea si jucatori si zburatori si din aia de expozitie,dupa cum doreste fiecare.Dar toate intr-una singura e dovedit ca nu se poate.Esecul,incepand cu standardul din 1975,al tuturor altor variante vehiculate intre timp, excede mai bunelor sau mai putin bunelor intentii ale celor ce le-au redactat.E ca si cum in Anglia cuiva i-ar fi dat prin cap sa faca un standard si-un regulament comun de concurs pentru tippleri si pentru rollerii de Birmingham si s-ar fi mirat dupa aceea ca lucrurile nu se leaga deloc.Pur si simplu in cauza sunt lucruri total diferite pentru care trebuie date si solutii diferite.

Pentru asta e nevoie ca si la noi sa luam lucrurile asa cum sunt ele in realitate si sa nu mai umblam cu tot felul de fantezii.Luand ca ghid prima descriere pe care o avem despre « galateni »,cea din cartile lui Peterfi si in care este redat nu ceea ce autorul ar fi considerat ci,asa cum este in mod clar specificat, ceea ce crescatorii insisi de porumbei « galateni » deosebesc, e necesar sa-i categorisim si noi in cel putin 3 rase diferite :zburatori(porumbei cu zbor de inaltime si fara joc),jucatori sau jucausi care zboara mai putin decat prima varianta dar au si un joc de cateva tumbe si moriscarii care sunt adevaratii concurenti ai rollerilor de orice fel.Cu 3 standarde diferite si regulamente pentru organizarea concursurilor pe masura putem sa incercam sa scapam de toata dihonia asta care macina de zeci de ani columbofilia din Romania

.Cine vrea sa creasca « galateni » doar asa de amorul artei se poate folosi de actualul standard omologat la EE cu conditia amendarii titulaturii si transformarea ei intr-una specifica porumbeilor de expozitie.

Articolul asta s-a dorit o prezentare cat mai obiectiva a unor realitati,bazat fiind pe o documentare critica si completa ce poate fi facuta astazi.El nu are ca scop impunerea unor pareri cu statut de adevar unic,oricine altcineva are libertatea de a avea alte optiuni in masura in care le poate sustine pe un  minim de argumente.

Prin urmare,din acest an vom avea un standard propriu pentru porumbelul Moriscar Romanesc pe care-l vom promova ca atare pe mai departe.Si ca sa nu fiu prost inteles,fiindca unii sunt poate mai refractari la a primi sfaturi chiar daca sunt bune, ii las pe toti ceilalti,care au alte preferinte,sa faca ceea ce cred ei de cuvinta ca trebuie facut in legatura cu porumbeii pe care-i cresc.

Adrian Nistor,martie 2012