Articole, Porumbei Zburatori, Rase Romanesti 
13 Comentarii Porumbeii zburatori “dungati” romanesti
In mod traditional recunoscuta ca o zona predilecta cresterii porumbeilor zburatori,zona de sud a Romaniei,si indeosebi regiunea Munteniei,a dat columbofilei romanesti o paleta destul de larga de varietati de porumbei de zbor.In cateva orase importante ca Bucuresti,Ploiesti sau Targoviste au fost selectionate de-a lungul timpului mai multe varietati de porumbei cu bune aptitudini de zbor,dar care s-au remarcat si printr-o bogatie coloristica cu adevarat seducatoare pentru pasionatii crescatori de porumbei din Romania.
In general despre originile porumbeilor romanesti nu s-au scris prea multe lucruri,cu cateva exceptii nestiindu-se foarte exact cum s-au format aceste rase de porumbei zburatori.Cu certitudine se poate aprecia insa ca ele au fost selectionate din porumbei zburatori proveniti fie din zona ruseasca fie din cea de la sudul Dunarii.Se estimeaza ca perioada de aparitie si selectionare a unor varietati specifice romanesti de porumbei este situata in cea de-a doua jumatate a sec.19 iar despre altele se stie ca au aparut in primele decenii ale sec.20.
Este de necontestat faptul ca la inceputul secolului trecut existau in aceasta zona a Romaniei mai multe varietati de porumbei cu bune aptitudini de zbor si a caror denumire era legata in special de culoarea ori desenul lor.In 1935,intr-o brosura despre porumbei,Gheorghe Bostina-Lipanesti aminteste despre existenta zburatorilor balani,negrii,rosii,vineti,castanii,limonii,cafenii sau visinii.El mentioneaza si varietatile de porumbei romanesti “bragagii” si “gagii pe nautiu” despre care spune ca “ambele aceste varietati de porumbei sunt frumoase,cautate si bine platite”.Mult mai tarziu,cand activitatea de crestere a porumbeilor a capatat si ceva forme de organizare s-a pus in discutie si intocmirea unor standarde specifice,de rasa,pentru toate aceste varietati de porumbei.Aceste ‘standarde” ale porumbeilor romanesti au fost publicate pentru intaia oara de Bonatiu in 1985,dar anterior gasim descrieri ale acestor porumbei facute de Peterfi in cartile sale publicate in 1963 si 1970.
Dintre mai multele feluri de porumbei zburatori romanesti vom vorbi aici despre porumbeii “dungati” romanesti.Sub aceasta titulatura gasim astazi grupati zburatorii gagii,bragagii,argintii si bujori.Aceasta alaturare,din perspectiva unui “standard” unic nu este insa,din nefericire,si cea mai fireasca,daca tinem cont de caracterisiticile si de posibila provenienta a varietatilor grupate sub aceasta titulatura unica.
Daca privim lucrurile asa cum le gasim in descrierile pe care le avem despre acesti porumbei,constatam ca a existat o separare in trecut,potrivit descrierilor pe care le avem la dispozitie..Peterfi incadreaza argintii si bujorii ca si varietati de culoare ale ciungilor de Bucuresti,acestia,la randul lor,parte a unei presupuse rase de “ciungi romanesti” care ar mai fi inclus si zburatorii ploiesteni.Doar ca aceasta grupare eu cred ca e una fortata,daca tinem cont in primul rand de diferentele morfologice intre ciungii ‘bucuresteni” si cei “ploiesteni”.Mai tarziu,cand publica standardele raselor romanesti,Bonatiu procedeaza exact in directia opusa,facand din ciungii bucuresteni “rase” separate in functie de coloritul acestora,desi acestia cu totii au aceelasi caractere morfologice.
In ceea ce priveste celelalte doua varietati-gagii si bragagii-trebuie spus ca Peterfi nu i-a considerat a fi o singura rasa.El descrie in cartile sale rasa zburatorilor “gagii” romanesti in mai multe varietati de culoare(gagii pe rosu,pe nautiu,seini sau pe galben),cu caractere morfologice diferite de cele ale ciungilor.Bragagii sunt descrisi mai succint,ca si o varietate inrudita cu gagii,avand “forme asemanatoare” acestora nefiind insa ,prin urmare,identici.Includerea lor intr-o singura rasa ,sub titulatura de “Zburator dungat romanesc”,este facuta ulterior de catre Bonatiu.Considerentele pentru care Bonatiu a facut din gagii si bragagii o singura rasa iar din ciungii rosii,argintii si bujori trei rase separate raman greu explicabile.
Dincolo insa de descrierile pe care le gasim in carti este fundamentala observarea “pe viu” a acestor porumbei pentru a se vedea diferentele dintre ei.Descrisi inca de Peterfi ca niste porumbei mici,cu picioare scurte,trenati si cu coada lata purtata ridicat si desfacuta intr-un mic evantai,”gagii” fac nota discordanta cu ceilalti.Oricate imperecheri de omogenizare s-or fi facut in ultimii 30-40 de ani,nici astazi gagii si bragagii nu arata identic,dincolo de nuantele de culoare specifice.Cat despre argintii si bujori,ei au fost descrisi oricum ca fiind de talie ceva mai mare si cu linii mai alungite,mai “suieti”,asa cum apare in Peterfi.Dealtfel,ilustratiile primei editii ale cartii lui Peterfi ne si demonstreaza ca,morfologic,bragagii sunt mai apropiati de argintii si bujori decat de “gagii”.
In afara de alaturarea pe niste criterii mai mult sau mai putin obiective,cat mai mult pe unele pur subiective,un alt element care vine sa faca diferenta intre aceste varietati de porumbei este coloritul si desenul lor specific.Ori aceste elemente sunt in legatura directa cu originile acestor porumbei si aceasta poate explica mai precis diferentele.
Daca facem referire la originile acestor porumbei putem sa consideram ca acestea pot avea legatura,asa cum sustine si Peterfi,cu anumite rase rusesti,mentionate in sensul
asta fiind Jucatorul cenusiu de Moscova si rasa de Tula cu chenare.Despre rasele de Tula(fiindca sunt mai multe!) n-am sa insist prea mult,ceea ce trebuie stiut este faptul ca in cadrul raselor de porumbei zburatori jucatorii de Tula cu chenare sunt un unicat si toate rasele care prezinta caracteristici asemanatoare,respectiv un chenar al cozii de-o nuanta mai deschisa decat culoarea de baza a acesteia,descind din acesti zburatori rusesti.La noi zburatorii visinii cu chenare precum si castanii,,zburatorii bulgaresti de Ruse(Tschibolii) precum si jucatorii de Stara Zagora sau zburatorii castanii lituanieni,toate aceste rase descind din rasa ruseasca de Tula cu chenare.
In schimb despre jucatorul cenusiu de Moscova(Moskovskie serai turman) se stiu mai putine lucruri.El provine din incrucisarea zburatorilor negrii(“gracii”),una dintre cele mai vechi atestate rase cunoscute,folosita de chiar contele Orlov pentru obtinerea unor rase noi,cu jucatorii albi ai lui Orlov si cu jucatorii rosii de Rjew.A fost considerat intr-o vreme cea mai sofisticata,pretentioasa si scumpa rasa ruseasca.Coloritul specific acestei rase nu se rezuma doar la nuante de rosu intunecat cu nuante viorii,,cenusiu cu nuante maronii sau maroniu –roscat ci ei scot si pui florii pe rosu sau galben,pe langa faptul ca exista si o varianta baltata cu desen scris.Este de-a dreptul remarcabila asemanarea intre florii pe rosu provenind din rasa moscovita cu florii pe rosu descendenti din gagii romanesti.
Pana la a vorbi insa de-o legatura intre aceasta rasa si gagii romanesti este mai mult decat evidenta legatura intre aceasta rasa ruseasca si zburatorii ciungi pe rosu romanesti.Pentru a se fi obtinut varietatea argintie nu era nevoie decat de un “ingredient”de culoare vanata,si acela putea foarte bine sa fi fost acei zburatori vineti simpli din care descind si viorii codalbi.Coloristic vorbind,culoarea bragagie nu este o varianta diluata de rosu ca sa spunem ca bragagii ar fi o varianta diluata de gagiu(avem si varianta diluata care insa e reprezentata de galbenii topiti) ci ea provine din dilutia argintiului.Chenarul cozii la bragagii este mai intunecat decat culoarea de baza si este intocmai ca si la culoarea vanat-viorie.
In schimb la zburatorii gagii nuanta culorii chenarului cozii este mai deschisa decat culoarea de baza a acesteia,similar ca la visinii,castanii, rosii de Targoviste,etc..Varietatea de gagiu pe rosu la care chenarul cozii sa fie de nuanta coloritului capului si a dungilor de pe aripi se pare c-a fost doar una de tranzitie si nu foarte dorita din moment ce-a disparut aproape in totalitate.Comasand gagii si bragagii intr-un singur standard Bonatiu a produs o descriere confuza,sublinierea ca “dungile aripilor si chenarul cozii au culoarea penelor de pe cap si gusa” neavand corespondent in realitate pentru toate varietatile descrise de acel standard,la dungatii pe rosu si cei pe galben,chenarul cozii fiind de-o nuanta mai deschisa decat coloritul capului,gatului si dungilor aripilor.
Un alt element de diferentiere este structura si pozitia cozii.Exceptand negrii turci sau sfarcolatii de Ploiesti,la nici o alta rasa romaneasca de zburatori standardul nu prevede un numar mai mare de 16 pene ale cozii decat la castanii,visinii si gagii.Concidenta,aceste trei rase mai au in comun si faptul ca chenarul cozii are o nuanta mai deschisa decat coloritul de baza.In mod similar tot la aceste trei rase pozitia cozii este una ridicata si usor desfacuta in evantai,ceea ce indica elemente de ascendenta comuna.O fi fost mai simpla solutia de-a spune ca gagii si bragagii sunt deopotriva “dungati” fiindca amandoua varietatile au desen dungat,doar ca nu e deloc suficient sa fi fost una si aceeasi rasa.Tot asa cum nici alaturarea lor si a argintiilor si-a bujorilor nu e nici pe departe o solutie potrivita.Pe aceleasi elemente morfologice caracteristice,ciungul rosu de Bucuresti nu poate fi o rasa separata doar pentru ca nu are dungi.
Este nimerit sa spunem ca rasele se definesc si prin descendentii pe care-i produc putand pe aceasta cale sa vedem legatura mai mare sau mai mica intre o rasa sau alta.Porumbeii gagii pe rosu scot si pui florii pe rosu sau galben,asa cum si castanii o fac.La randul lor visinii simplii scot pui albi,sau imperecheati cu un codalb,dau pui florii.Bragagii se intampla rar sa scoata pui galbeni simplii sau florii,probabil in cazul in care sunt altoiti cu gagii.N-am vazut sau auzit de cazuri in care argintii sau,bujorii sa fi dat pui florii.Asta inseamna ca fundamentul lor genetic este diferit,determinat fiind si de elementele care au concurat la aparitia si definitivarea lor ca si varietati distincte de porumbei.
Mai departe trebuie amintita o practica paguboasa petrecuta in ultimele decenii in cresterea acestor varietati de zburatori romanesti,dar nu numai in cazul lor.Este vorba de eliminarea diversitatii desenului.Au disparut astfel varietatile codalbe si grive ale acestor porumbei,ceea ce nu poate fi sub nici o forma considerat un castig,ba dimpotriva.
Alaturarea sub o denumire unica a gagiilor,bragagiilor,argintiilor si bujorilor este neconforma nu doar prin prisma caracterelor morfologice ci si prin capacitatea de zbor a fiecarei varietati.Varietatile de gagii si bragagii au platit de mai demult tributul “frumusetii”,astazi posibilitatile lor de zbor fiind foarte modeste.Spre deosebire de acestia argintii si bujorii antrenati pentru zbor au capacitatea de a zbura 2-3 ore la inaltime,in stol.
Intr-un final ajungem la o mica dilema:este mai nimerita uniformizarea caracterelor acestor varietati diferite pentru a avea o “rasa” cu trasaturi si caracteristici uniforme ori este preferabila varianta de a pastra pentru fiecare varietate o individualitate proprie?
Daca m-ar interesa cresterea vitalitatii gagiilor, as folosi Rosii de Targoviste. Cel putin, Rosii au in ei si sange de gagiu. Ciungii de Bucuresti nu au.
Rosii de Targoviste au sange de gagiu, dar pe langa asta au un cocktail serios de alte feluri de sange. Daca presupunerea mea este corecta si rasele cu ochi alb provin dintr-un trunchi comun atunci gagii au mai multe in comun cu ciungul decat cu rosul, chiar daca la rosu au intrat la un moment dat in formarea rasei. Ne lipsesc (sau doar mie)aici niste informatii esentiale cum ar fi momentul cand au aparut gagii in formarea rasei la rosii, in ce scop si mai ales in ce preponderenta.
Cresterea vitalitatii oricarei populatii debilizate prin selectie puternic cosangvina o obtii prin infuzii.
Prima infuzie este amestecarea de pasari neinrudite din propria crescatorie. Din pacate unele rase au trecut de mult de faza asta, populatiile de pasari sunt foarte inrudite chiar in cadrul mai multor crescatorii nu doar intr-o populatie restransa la o crescatorie.
Urmatorul pas ar fi aducerea de “sange nou”. Atunci cand pui impreuna pasari departate genetic obtii un oarecare plus de vitalitate. Ideea este sa iesi din cosangvinitate dar asa cum spuneam mai sus chiar daca aduci din alt oras este foarte posibil ca pasarile sa fie rude destul de apropiate si infuzia nu aduce plusul de vitalitate scontat.
Aceste doua infuzii trebuie neaparat sa fie sustinute si de schimbarea metodei de crestere. Puii trebuie scosi, crescuti si zburati de doici.
Abia daca sunt epuizate primele doua cai se poate trece la hulitele corcituri. Aici deja este poveste lunga. Trebuie sa stii foarte bine ce faci, ce rasa alegi pentru infuzie, de ce alegi o anumita rasa, ce defecte iti aduce, pe cate linii de infuzie mergi, etc
Fata de primele doua metode care presupun imperecheri intre rude cat mai indepartate a treia metoda presupune o munca susinuta de cosangvinizare.
De acord atat cu gradul de inrudire, cat si cu metodele de lucru.
Eu cred ca orice infuzie in rasele degenerate (gagii, bragagii, ciungi) o sa aduca un plus de vitalitate. Omogenizarea nu trebuie neaparat facuta in directia gagiilor. Daca folosesti rasele pure doar la matca si puii ii scoti si cresti la berzati, sa zicem, nu cred ca o sa ai vreun pui care sa arate ca parintii gagii, o sa fie toti spre argintii/bujori. Si cu performante bune de zbor.
Ciungii bucuresteni au fost descrisi ca si o rasa cu mai multe varietati de culoare de Peterfi.Bonatiu ii prezinta ca si 3 rase desi lectura standardului din cartea lui ne arata ca ei de fapt sunt identici neavand absolut nici o diferenta,cu exceptia coloritului.
Dintre varietatile de ciungi de Bucuresti,ciungul pe rosu este primul care s-a degradat ,pierzandu-si aproape in totalitate capacitatea de zbor.El se gaseste astazi oricum intr-un numar mai restrans decat rudele sale bune,argintii si bujorii,fiind tinut exclusiv ca porumbel de ornament.Faptul ca porumbeii astia au fost odata niste zburatori de elita o vedem astazi in zburatorii rosii de Targoviste,proveniti din doua rase disparute(Protopopii si Cararatii) si din doua inca vii dar fara nici o vlaga (Gagii si Ciungii rosii bucuresteni).Pare un mare paradox,dar e o dovada cat se poate de vie si concreta a felului in care in doar cateva decenii se poate distruge o rasa printr-o selectie facuta anapoda.
Eu sunt impotriva comasarii din motivul clar ca aceasta nu va revigora nimic ci va distruge si ceea ce inca mai e viabil in porumbeii astia.Uniformizarea caracterelor nu va merge defel inspre redarea vitalitatii si a unor cat de cat performante de zbor ci ii va transforma pe absolut toti in niste neputinciosi cu pene zburlite si murdare.Tendintele le stim cu totii,macar separarea nu-i va strica in totalitate,cel putin pentru o vreme.
Referitor la dilema autorului, din puntul meu de vedere ea nu exista. Pasarile astea oricum au fost separate fortat, o revenire nu ar face decat sa le revigoreze si sa le ajute la o promovare ca si rase de zburatori nu ca si rase de culoare. Totul este ca acest amestec sa fie facut corect. Este foarte posibil ca acesti zburatori sa se imbogateasca cu cateva varietati de culoare noi.
Sustin “comasarea” lor pentru ca nu vad ceva caractere de rasa care sa le scoata in evidenta si sa le sustina rasa, ci doar pasari din ce in ce mai debile cu performante de zbor “de poveste”.
Pt. funlw65
Amestecarea”raselor” ar fi in avantajul tuturor. Daca o faci cu cap poti pastra culoarea care te intereseaza si poti revitaliza in acelasi timp pasarile. Vezi schema de selectie in culoare aplicata de Ovidiu la galatenii unicolori. A lucrat unicolorii cu baltati pentru a le creste performantele dar a si pastrat culoarea care il interesa. Problema in tara noastra este in general legata de capacitatea crescatorilor de a se focaliza pe o directie de selectie si a fi dispusi la documentare genetica in sensul asta. Marii nostri creatori de rasa au luat doua pasari la fel, le-au stors de pui, au facut puii impreuna si gata, avem rasa noua. Din pacate nu prea merge asa, ca sa nu mai vorbesc de reparat, revitalizat sau fixat anumite caractere. Sa nu omitem ca pentru multi amestecul culorilor este blasfemie. Iti poti imagina cata cultura columbofila si genetica au daca prefera sa amestece o alta rasa in propriile pasari decat alta culoare dar din rasa lor.
Eu cred ca daca amestecam gagii, bragagii, ciungi de bucuresti, argintii si bujori in maxim 3 generatii sunt perfect uniformizati ca si fizionomie.
In momentul asta argintii si bujorii arata mult mai multa vitalitate decat gagii si bragagii. Rezultatele la zbor sunt pe masura, daca argintii si bujorii antrenati pot zbura cate o ora, gagii si bragagii nu trec de 15min nici daca le faci transfuzii ca la ciclisti.
Daca e sa o luam grosier zburatorii romanesti “sudici” sunt de fapt 2 rase. Poate chiar la un moment dat au fost 2 rase din care s-au selectat diferite culori care au adus pe langa unitatea coloristica si alte caracteristici care sa ii separe in timp de restul. Rasa “Zburatori cu ochii albi” si Rasa “Zburatori cu ochii galbeni”. Poate de aia nici nu ii separa Bostina in 1935 in mai multe rase ci le zice la toti “zburatori”. Poate albii lui Bostina sunt cei folositi azi la negri, orbeteni, visinii. Rasele cu ochi albi de ce nu dau albi in schimb mai toate cu ochii galbeni se lucreaza cu albi? Nici una din rasele cu ochii albi nu are leftati sau gulerati in schimb varietatile astea sunt comune la toate cele cu ochi galbeni. Exceptiile de left si guler prezente acum in ochii albi vin pe alte cai, la viorii de la vargati si la negri codalbi de la galateni.
Mai detaliat ar intra in prima categorie: ciungii de Bucuresti, argintii, bujorii, gagii, bragagii, codalbi pe negru si viorii. Categoria doi orbeteni, visinii, cafenii, vargati si cu voia publicului negri si castanii. Ar mai fi ciungii de ploiesti dar ei s-au schimbat destul de mult sub influenta externa. Acum arata mai mult a nikolaev si eu nu stiu cum aratau ciungii de ploiesti inainte de infuzie.
Intre toate rasele astea singura diferenta majora este ochiul, restul sunt de conjuctura si pot aparea foarte usor in cadrul unei selectii cosangvine bazate pe culoare. Mai ales daca ea a fost facuta pur si simplu prin pastrarea unei singure culori. Un alt semn al acestui tip de selectie este si debilitatea anumitor rase crescute exclusiv ca rase de culoare. Singura rasa de culoare care se tine bine din punct de vedere genetic si care raspunde imediat la stimularea prin zbor este orbeteanul si asta provine din ce cred eu datorita unui amestec de rase/culori. Culoarea specifica lor este un amestec de negru si rosu. Negrul vine fara dubii de la negri turci care la fel ca si orbetenii scot albi, galbeni, nuante de rosu si tot felul de “tarcaturi”, chenare mai inchise in coada, etc. Rosul ar putea proveni din visiniu, unicolor pentru ca aia codalbi probabil au facut cafenii.
Pentru ca spunenti ca Argintii si Bujorii sunt variante de culoare a Ciungilor de Bucuresti…; care e situatia acestora din urma, atat ca aspect fizic, cat si ca “performanta” (capacitate) de zbor.?
Care ar fi castigul realaturarii tuturor variantelor de culoare? De partea cui ar fi avantajul? A dungatilor, sau a rosului?
Multumesc! Este benefic faptul ca aduceti in discutie si directiile gresite de “dezvoltare” (ar ajuta de asemenea doua rubrici de expozitie poze cu ‘asa da’, ‘asa nu’). .
In opinia mea “ameliorarea” se poate face doar intr-un singur sens,adica dinspre argintii si bujori inspre gagii si bragagii,pentru cresterea vitalitatii acestora si imbunatatirea aptitudinilor de zbor.In sens invers e un lucru chiar fara noima,nu vad niciun motiv sa stricam niste porumbei care arata superb si mai au si ceva calitati de zbor.Am vazut expusi argintii si bujori cu caractere denaturate,cozi exagerat de lungi si stufoase ,capetele mici si uscative ca la negrii turci si cioc foarte scurt.Arata oribil fata de ceea ce-ar trebui,nu mai spun ca asemenea exemplare nu mai zboara in veci.
Schema dominantei culorilor este aia cunoscuta:rosul dungat cu varianta lui diluata-galbenul dungat-se comporta dominant asupra culorii albastre si a variantei diluate care e argintiul.
Ca si un exemplu,mascul rosu dungat imperecheat cu femela rosu dungat vor produce pui rosii dungat.Mascul rosu dungat imperecheat cu femela galben dungat,albastra sau argintie vor rezulta pui femele rosu dungat si pui masculi rosu dungat dar purtatori de gena corespunzatoare culorii mamei.In generatiile urmatoare lucrurile se mai diversifica,dar transmiterea culorii la descendenti urmeaza aceeasi “schema” a culorii dominante.
Multumesc de articol! Porumbeii astia ar fi trebuit sa suprasatureze zona de bastina, sa rivalizeze gutanii. Sunt zburatori care-mi plac foarte mult.
Ar fi fost grozav sa fi putut prezenta o situatie actuala a dungatilor de astazi si, din nou, pozele necesita un mic text explicativ sub fiecare in parte.
O promovare mai agresiva a lor, ar necesita un gid mai amplu, cu sfaturi de crestere, standard, ameliorare, antrenament.
Foarte bun! Felicitari!