Porumbei-Agrement.com

Porumbeii zburatori viorii romanesti

As incepe prin a spune ca respectand datele consemnate in literatura columbofila este corect sa vorbim despre prezenta in cadrul raselor romanesti de zburatori a zburatorilor viorii romanesti, chiar daca astazi aproape toata lumea a luat la cunostinta doar de existenta vioriilor codalbi. Si vorbim de viorii romanesti ca si rasa distincta si in ciuda faptului ca astazi, in mod formal, ei apar inclusi in ceea ce se cheama rasa « codalbului romanesc », in mod evident o eroare din mai multe puncte de vedere.

Intai de toate ca in Romania n-a existat niciodata o rasa cu numele asta, noi am avut rasa Jucatorilor/Zburatorilor negrii codalbi, fara nici o legatura cu faptul ca aveam si alte rase cu desen codalb, asa cum au fost si sunt, viorii,visinii,cafenii,vargatii,orbetenii,gagii,etc.

Faptul ca in Germania a fost adoptat cu mai multi ani in urma un standard pentru codalbii pe negru iar ulterior acolo,folosindu-se jucatorii codalbi de Hamburg , au aparut si variantele pe rosu si galben fiind posibila adoptarea denumirii de « codalb romanesc », nu e suficient cu atat mai mult cu cat toata povestea asta s-a petrecut fara nici o legatura cu Romania. Iar ca sa introducem cu de-a sila si viorii sub titulatura asta e deja cam prea mult. Sunt intrutotul de acord ca nu trebuie sa inventam cu orice pret rase cat mai multe,daca diferentele dintre ele nu impun asa ceva,desi am vazut ca e si asta o practica des intalnita.Dar sunt si total impotriva inghesuirii sub o titulatura comuna a unor porumbei cu origini si caractere diferite,doar asa pe baza unor similitudini de desen.

In practica descrierii oricarei rase de porumbei, firesc este ca inceputul sa fie dedicat originilor respectivei rase. Nu intotdeauna acest lucru este insa si usor de facut,si asta nu doar in cazul raselor romanesti,sunt destul de numeroase cazurile in care se fac mai mult presupuneri privind originile raselor. Nici in ceea ce priveste provenienta zburatorilor viorii romanesti explicatiile nu sunt destul de multumitoare. Exista in sensul asta doua puncte de vedere care apreciaza ca originile vioriilor sunt legate fie de zburatorii de Nikolaiev fie de zburatorii de Karakand,o rasa orientala. Amandoua aceste ipoteze tin in principal seama de similitudinile de culoare si desen intalnite intre viorii romanesti si cele doua rase amintite mai sus insa ambele presupuneri cred ca sunt eronate fiindca in amandoua cazurile se pleaca de la ipoteza ca viorii ar fi fost inca de la inceputurile existentei lor ca si rasa in forma cea mai cunoscuta astazi,anume cu desen specific avand coada alba.

In fapt, prima varietate pe care a cunoscut-o rasa a fost aceea a vioriilor simpli,porumbei avand colorit specific celor de azi dar fara sa aiba coada de culoare alba,care isi purtau aripile trenate si erau recunoscuti ca zburatori de elita. Pe de alta parte provenienta vioriilor romanesti din zburatorii ucrainieni de Nikolaev e putin probabila din simplul motiv ca acestia din urma sunt cunoscuti a fi o rasa nu foarte veche,existenta lor fiind recunoscuta a fi inceput pe la inceputurile secolului trecut.

Mai mult decat atat alte rase despre care se stie cu certitudine ca provin din zburatorii de Nikolaiev,respectiv zburatorii Orlik polonezi(Orlik Polski) ca si cei lituanieni(Orlik Wilenski) se aseamana in mod frapant cu cei ucrainieni atat la aspect cat mai ales in ceea ce priveste aptitudinile si maniera zborului,trasaturi pe care nu le intalnim si in cazul zburatorilor viorii romanesti.La asta se mai adauga si diferentele de talie,viorii romanesti fiind de talie mai mica in comparatie cu toate celelalte trei rase amintite mai sus.In mod similar zburatorii de Karakand sunt de talie mai mare,cu o tinuta specifica, avand o coada foarte lata purtata intr-un mod care ii apropie foarte mult de voltatii sirieni.Iar atat zburatorii de Nikolaiev cat si cei de Karakand nu-i gasim doar in varietatea vanata ,ei avand si alte varietati de culoare.

Prin urmare originile vioriilor par mai degraba legate de vreun stramos avand penajul simplu colorat si cu aptitudini bune de zburator,poate,cine stie,chiar de zburatorii rusesti albastri,o rasa foarte veche de care s-a folosit inclusiv contele Orlov,in sec 18,pentru formarea a numeroase rase de porumbei in Rusia.

Este cunoscut ca dupa moartea lui Orlov,intre alte numeroase rase ramase in urma lui,au existat si cel putin 5 varietati cu penaj predominant albastru-vanat.Varietatea cu coada alba a zburatorilor viorii,cea pe care majoritatea crescatorilor o cunoaste si care este astazi singura intalnita e posibil sa aiba legatura inclusiv cu jucatorii romanesti negrii codalbi sau poate cu stramosii zburatorilor vargati,ale caror origini par ca tot de prin zona ruseasca vin. Nu este exclusa nici o ascendenta intr-un stramos comun cu zburatorii ucrainieni iar diferentele dintre rase sa fie datorate conditiilor diferite de clima in care sa fi evoluat ulterior si care sa dea diferentele majore de stil de zbor pe care le putem constata astazi.Din pacate,desi sunt o rasa relativ tanara,originea zburatorilor de Nikolaiev nu e deloc clara,mare parte din porumbeii crescuti in zona disparand in perioada primului razboi mondial.

Descrierea generala a vioriilor vorbeste de porumbei de talie mijlocie,capul rotunjit si nemotat,ochi perlati cu gene gri deschis iar ciocul este inchis la culoare dar nu negru,de dimensiuni medii. Conformatia este tipica unui zburator, cu piept larg si aripi lungi si late, picioare de marime medie,neincaltate iar coada este la randul ei lata, purtata relativ strans. Aparitia trenei aripilor,fara a fi o regula,este mai des intalnita la masculi si ceva mai rara in cazul femelelor. Culoarea penajului este una specifica, albastru-vioriu deschis cu trese negre pe aripi,cateodata usor ruginii,standardul rasei admitand si exemplarele avand penajul solzat,asa numitii « viorii pe gut ».

In general desenul este simplu,cu exceptia cozii albe,dar se pot intalni si exemplare de grivi,cu left sau in cazuri mai rare cu guler alb pe gat.Legat de aspectul asta cunosc un amanunt interesant : prin anii ’40-’50 cineva a obtinut,cu oarece migala ,exemplare de vioriu fara coada alba,din vechea rasa,dar care aveau guler alb.

Din pacate,lipsa de documentare conduce uneori la aparitia de informatii eronate chiar si in lucrari cu pretentii « stiintifice ». Este vorba despre cartea « Rasele de porumbei romanesti » vol.1,aparuta in 2011,avandu-l ca autor principal pe Herman Constantinescu si in care descriind « rotitorii viorii romanesti »(pag.150) se face urmatoarea afirmatie : « La nivelul aripilor sunt prezente doua dungi negre.Remigele primare pot fi colorate sau albe(sfarcolati) »,afirmatie total inexacta intrucat viorii n-au fost niciodata recunoscuti in variante sfarcolate. Aparitia de remige albe,care e oricum foarte rara,se poate datora fie atavismului, fie consangvinizarii dar in niciun caz nu poate fi catalogata drept o caracteristica de rasa.

Desenul la rasa asta admite prezenta penajului alb,cu exceptia cozii,doar in zona gatului si nicidecum in alte zone,altminteri exista riscul sa-i transformam intr-un conglomerat de porumbei baltati-tarcati fara vreo identitate anume.

Concluzionand, putem spune, cu evidentele doze de incertitudine,urmatoarele:

– zburatorii viorii sunt una dintre cele mai vechi rase de zburatori romanesti cunoscute ;

– conform relatarilor scrise si nu numai, au fost capabili de unele dintre cele mai bune performante in privinta calitatii zborului dintre toate celelalte rase romanesti ;faptul ca pot zbura cu un minim antrenament timp de 1-3 ore dar ca s-au reusit,cu linii selectionate,si zboruri cu durate mult mai mari spune mult despre calitatile lor.

– interesant este ca viorii sunt una din putinele rase romanesti de zburatori in legatura cu care nu exista relatari despre aparitia de exemplare care sa prezinte joc ,chiar mic si semnalat in mod cu totul sporadic.Amanuntul acesta este important de retinut din perspectiva incercarii de deslusire a originilor rasei.

– viorii romanesti vechi,adica aceia fara coada alba,despre care s-a spus ca erau foarte buni zburatori,cred eu ca s-au regasit si in mixajul din care s-a nascut in prima parte a veacului trecut rasa zburatorilor ciungi de Ploiesti iar contributia consider ca n-a fost deloc neglijabila alaturi de cea a zburatorilor argintii,prezumtie confirmata si de varietatile de culoare specifice vechilor zburatori ploiesteni.

– legatura directa intre viorii vechi si ciungii ploiesteni am confirmat-o si practic, respectiv imperechind un mascul vioriu codalb cu o femela din rasa ciung de Ploiesti de culoare vanata si-am obtinut intocmai tipul de vioriu fara coada alba,cu trena,exact asa cum sunt ei descrisi de Peterfi.

– varietatea cu coada alba,cea care este astazi aproape in exclusivitate reprezentata in cadrul rasei a aparut cu certitudine mai tarziu, probabil si prin incrucisarea vioriilor simpli cu negrii codalbi iar datorita aspectului estetic superior a castigat si suprematia in dauna “vioriilor latrei” care treptat au disparut din atentia crescatorilor.

– prezenta vioriilor intr-unul si acelasi standard EE alaturi de codalbii negri ar trebui tratata drept o situatie conjuncturala care pe viitor poate fi indreptata,redandu-le identitatea proprie. « Codalbii »,termen utilizat cumva generic, nu sunt o rasa asa cum in mod gresit e inteles de multe ori, si care sa inglobeze laolalta negrii,viorii,cafenii,visinii,vargati,gagii, etc,ci doar o varietate de desen care poate fi intalnita la mai multe rase diferite.

Viorii zboara frumos in stol urcand pana la zona de inaltime mare,rareori,in special in zilele foarte calde de vara putand ajunge ,datorita curentilor ascendenti,in zona de disparitie.Se preteaza usor la stoluri mixte cu codalbii pe negru sau alte rase asemanatoare.

Pentru pasionatii zborului si nu numai, un stol de viorii codalbi pe un cer senin de dimineata de vara e un spectacol rar.